Corespondență de la München: „Nu se va întâmpla” stă încă pe buzele oamenilor, deși istoria le-a arătat întotdeauna că se poate și doare
München, 1938 vs. München, 2025: lecțiile ignorate înainte de al Doilea Război Mondial sunt mai actuale ca niciodată.
Am venit la München cu o lecție din istorie ocupând mare parte din gândurile noastre: 29 septembrie 1938. La această dată, Chamberlain a plecat de la München înapoi la Londra cu un acord și o promisiune care se putea rezuma foarte ușor la „Nu se va întâmpla.” – în schimbul Regiunii Sudete, Hitler i-a promis prim-ministrului britanic că nu va ridica pretenții asupra altor zone din Europa.
Foto: Munich Security Conference
Promisiunea a ținut 6 luni de zile; pe 15 martie 1939, trupele germane au ocupat Cehoslovacia. Acest „nu se va întâmpla”, uneori parte a politicii de appeasement inițiate de lideri occidentali în relația cu liderii revizioniști, alteori parte a unui curent de optimism toxic al analiștilor și politologilor, este bine fundamentat atât în istorie, cât și în contextul actual, ca o cheie a tuturor dezastrelor.
Pentru a rămâne în același punct geografic, primul exemplu contemporan de „nu se va întâmpla” va fi discursul lui Vladimir Putin de la Conferința de Securitate de la München din 2007. Președintele rus a început discursul ironic și profetic, citându-l pe Franklin D. Roosevelt: „Când pacea a fost întreruptă oriunde, pacea țărilor de pretutindeni este în pericol.” Pe parcursul intervenției, Vladimir Putin a bătut multe apropouri cu privire la intențiile sale viitoare, demontând perspectiva unei lumi unipolare al cărei centru de putere este în Statele Unite și criticând decizia NATO de a instala trupe la granițele sale.
Din 2007 până în 2014 și, ulterior, în 2022, în ciuda dovezilor evidente, „nu se va întâmpla” a stat pe buzele multor occidentali.
De curând, rezultatele alegerilor de pe 4 noiembrie din Statele Unite au stat și ele sub semnul catastroficului „nu se va întâmpla”, venit sub două forme distincte:
1. Referitor la alegerea lui Donald Trump în detrimentul Kamalei Harris, mulți au căzut în capcană, mizând pe câștigul democraților – diferența dintre cei doi la votul popular a fost destul de strânsă, într-adevăr;
2. Cel mai comun și deosebit de pregnant chiar și astăzi, 15 februarie 2025, prevedea că un Donald Trump bucuros să creeze probleme, dornic de răzbunare și de a-și avansa agenda tranzacțională și neconvențională, nu se va întâmpla.
În ultimul timp, am observat mulți foști susținători ai lui Donald Trump profund șocați și speriați de direcția în care a virat politica americană. Cei care la un moment dat afirmau și argumentau cu vehemență că Donald Trump va aduce pacea în Ucraina – în termenii Ucrainei, îngenunchind Rusia – acum scriu cu CAPS LOCK despre pericolele iminente și haosul diplomatic, care ridică nenumărate probleme de securitate, create de administrația Trump.
Alegerile prezidențiale din România și contextul politico-social creat ca rezultat au avut și ele o componentă de „nu se va întâmpla”. Un candidat scos din joben, o campanie uriașă de advertising, mii de oameni dispuși să iasă în stradă pentru a-și susține alesul, în contextul unei Românii ce părea adormită și ignorantă în fața responsabilităților cetățenești, și, cel mai important, interferența vădită și nocivă a unei puteri străine perfide în politica internă a statului.
Prea puțini și le-au putut imagina, majoritatea acestora este încă nedumerită în privința celor ce se întâmplă.
Așadar, se pare că la Conferința de Securitate de la München trăim consecințele și repetarea optimismului toxic și nerealist. Discursul lui JD Vance de pe scena conferinței a purtat mesajul administrației de-a pururea, a setat agenda și a ocupat prima pagină din ziarele occidentale, de la cel mai mic trust până la cel mai mare.
În România, discursul a atins o coardă sensibilă, problema anulării alegerilor constituind un interes major pentru partenerul transatlantic. Prin apelul la informații false și la falsa apartenență la principii și valori democratice, JD Vance a stârnit valul de populism, contestând decizia autorităților – fapt ce poate fi văzut ca amestec în politica internă a statului român, paradoxal, chiar în timp ce enunța fake news-ul răspândit de Elon Musk privind amestecul lui Thierry Breton în anularea alegerilor. JD Vance a oferit credibilitate curentului Georgescu, i-a sporit puterea prin contestarea anulării alegerilor pe una dintre cele mai mari scene europene.
Citește și: Corespondență de la München: Americanii transmit un mesaj favorabil lui Călin Georgescu
Este foarte greu de înțeles cum declarațiile sale privind România, văzute în lumina întregului discurs – care menționează fără echivoc marile teme ale extremei drepte, de la migrație până la abolirea dreptului la liberă exprimare în Uniunea Europeană și „autocratizarea Bruxelles-ului” –, nu ar putea favoriza candidatul suveranist în cursa pentru Palatul Cotroceni. Asta, dacă nu este vorba despre același optimism toxic propovăduit prin „nu se va întâmpla”.
Încercăm în continuare să ne agățăm de nuanțe fals pozitive din mesajele pline de subînțelesuri ale liderilor lumii. Facem asta ignorând contextul politic mondial în care aceste mesaje sunt spuse, trecem cu vederea declarații precum „cea mai mare amenințare la adresa Europei nu este Rusia sau China, ci amenințarea din interior”, într-un moment în care „eurofobia” crește din cauza extremei drepte, Rusia duce un război sângeros și ilegitim de aproape 3 ani, iar China pătrunde în măduva statelor și în creierele oamenilor printr-o aplicație nereglementată și invazivă.
„Nu se va întâmpla” stă încă pe buzele oamenilor, deși istoria le-a arătat întotdeauna că se poate și doare.