De ce „furia” lui Trump față de Putin nu trebuie luată de bună până când nu trece la fapte
Donald Trump a declarat că este „foarte supărat” pe Vladimir Putin pentru că dictatorul de la Kremlin a pus la îndoială conducerea Ucrainei.
Într-o schimbare bruscă de ton față de Moscova, Trump a declarat unui reporter NBC că este furios că Putin a pus la îndoială credibilitatea lui Volodimir Zelenski.
Foto: Imagine ilustrativă generată cu ChatGPT 4o
Trump a mai spus că intenționează să vorbească cu Putin în cursul săptămânii viitoare și a precizat că apelul Kremlinului din această săptămână pentru o nouă conducere în Ucraina, temporară și sub supravegherea ONU, înseamnă că un acord de pace ar putea fi amânat.
„Dacă Rusia și cu mine nu reușim să ajungem la un acord privind oprirea vărsării de sânge din Ucraina și dacă eu cred că a fost vina Rusiei, ceea ce s-ar putea să nu fie, dar dacă eu cred că a fost vina Rusiei, voi pune tarife secundare pe petrol, pe tot petrolul care vine din Rusia”, a mai declarat Trump. El a mai spus că sancțiunile împotriva Rusiei „ar însemna că, dacă cumpărați petrol din Rusia, nu puteți face afaceri în Statele Unite”.
După cum indică și The Guardian, comentariile lui Trump vin după luni de critici conform cărora administrația sa a acceptat agresiunea rusă în Ucraina pentru a opri războiul lui Putin pe scară largă, care deja a depășit trei ani.
Să nu uităm că Trump l-a criticat anterior pe Zelenski, spunând că s-a săturat de modul în care a gestionat războiul. În plus, președintele SUA l-a numit pe liderul de la Kiev drept „dictator” pentru că nu a organizat noi alegeri, punând astfel la îndoială legitimitatea președintelui ucrainean, așa cum a făcut și Vladimir Putin zilele trecute.
Trump a declarat că a vorbit cu Putin „nu cu mult timp în urmă” și i-a transmis furia sa, dar că, în ciuda sentimentelor sale, are „o relație foarte bună cu el”.
Comentariile lui Trump trebuie citite printre rânduri
Trump este un tip imprevizibil, căruia îi place să creeze un haos ce pare la suprafață total, dar care, în realitate, e un „haos organizat” menit să destabilizeze și să testeze în același timp adversarii și aliații.
Foto: Jorge Silva / AP / Profimedia
Când Trump declară public că e „furios” pe Putin, dar introduce imediat ambiguitatea cu privire la cine e de vină pentru războiul din Ucraina, practic dă semnalul că nu vrea să rupă relația cu Moscova, dar lasă impresia că este capabil să o facă.
În plus, trimite un semnal dublu:
către Rusia – „să nu vă simțiți prea confortabili că am și eu putere să fac lucruri dacă nu ajugem la un acord pentru interesele mele”.
către aliați europeni – „vedeți, nu mă mai criticați, ci acceptați tot ceea ce spun și propun, pentru că eu pot fi mai dur decât pare cu adversarii Europei”.
La modul concret, Trump testează reacții atât din partea Kremlinului, cât și din partea comunității internaționale. Iar o ipoteză de lucru în acest moment e că aceste comentarii pot să fie parte dintr-o negociere indirectă în curs, în care Trump vrea să obțină ceva mai mare decât pare, poate chiar un acord de tip „mare înțelegere” cu Rusia pe modelul Yalta 2.0.
Iar ambiguitatea planificată a lui Trump ar putea fi cheia care să ne ajute să-i descifrăm mesajul. Prin formularea „dacă eu cred că a fost vina Rusiei, ceea ce s-ar putea să nu fie” Trump indică, de fapt că e supărat, dar poate nu e vina Rusiei.
De ce pune problema asta? Păi vrea să păstreze controlul narațiunii și să adapteze varianta cea mai bună pentru el, în funcție de cum evoluează lucrurile. Iar Trump pregătește din timp poziții pentru toate scenariile.
Astfel, dacă nu îi ies negocierile și vrea să pară ferm cu rușii o să apese pe ideea „v-am spus că Rusia e de vină”, iar dacă vrea să scuze Kremlinul după ce ajunge probabil cu Putin la un deal pe Ucraina (și nu numai) să vină și să spună: „vedeți, nu era Rusia, era NATO/Ucraina/altceva”. Ce trebuie să înțelegem din tot acest joc de declarații e că Trump face fix ceea ce ne-a obșnuit, adică evită pozițiile definitive care îl pot încuia ulterior.
Scrut pe doi, în această stare ambiguitate pe care o accentuează Trump, aliații europeni (care sunt mai dependenți de stabilitate în general) risă să se pierdă, pentru că nu știu care sunt următoareșe mișcări ale principalului lor aliat, SUA.
Ei bine, din toată povestea asta iese cea mai șifonată Ucraina, și mai ales Zelenski, care rămân izolați și dependenți de bunăvoința americană, pe care Trump o poate retrage sau oferi oricând, ca o monedă de schimb în negocierea cu Putin.
Foto: Jim LoScalzo- Pool via CNP / The Mega Agency / Profimedia
De ce se întâmplă toate aceste lucruri? Pentru că Trump simte că nu mai are totul sub control și atunci pune pe masă strategia lui, care deja e cunoscută:
Pasul 1 - amenință și critică dur.
Pasul 2 - creează o stare de ambiguitate strategică din care nu mai înțelege nimeni nimic și nu se mai recunoaște poziția clară a SUA.
Pasul 3 - crează o criză percepută, adică exagerează sau inventează o tensiune. De aceea și spune că e „foarte furios” pe Putin.
Pasul 4 - oferă o soluție „marca Trump”.
De fapt, Trump nu are în plan să rezolve criza reală în acest moment, adică agresiunea rusească asupra ucrainenilor, ci una pe care el însuși a creat-o, astfel încât să apară ca indispensabil atât pentru aliați, cât și pentru competitorii iternaționali.
Și ar fi periculos să credem că Trump se aruncă în declarații spontante atunci când știe cât de mare e jocul. De aceea e important să reținem că el joacă la mai multe capete:
Apasă pe Rusia cât să nu pară că e un aliat al Kremlinului.
Slăbește poziția Ucrainei în negocieri pentru ca Kievul să fie mai deschis la concesii, chiar și din alea contrare intereselor sale.
Bulversează alianțele europene ca să rămână liderul lumii occidentale pe care o blamează prin propaganda MAGA
Se poziționează ca unic actor în plan geopolitic capabil de „marele acord” de pace între Rusia și Ucraina.
Cât despre ceea ce spune cu petrolul, ei bine, prin taxarea petrolului rusesc, Trump ar slăbi economia rusă fără a folosi forță militară. Însă mometan e doar o declarație care îi servește numai lui la negociere, nu o decizie care a fost luată și de care să se bucure Europa.
Citește și: Alinierea strategică între Rusia și SUA pentru configurarea unei noi ordini mondiale
Cine îl crede