Discursul în fața Congresului SUA: Populism, tarife, imigrație și cultul personalității. Trump apasă la maxim pedala MAGA pentru a nu pierde alegerile
Donald Trump s-a adresat în fața Congresului SUA în discursul anual despre STAREA NAȚIUNII și a încercat să relanseze imaginea republicanilor înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului.
James Matthews, corespondentul Sky News în SUA, a surprins esența serii într-o singură frază: „Acesta este Trump activistul”. De ce? Păi pentru că discursul despre Starea Națiunii din 2026 a fost o replică agresivă a mesajelor pe care le expunea la mitingurile sale electorale din campania din 2024.
Mai exact, într-o încercare disperată de a reconecta cu o bază electorală care începe să resimtă povara guvernării MAGA, Trump a pictat imaginea unei „ere de aur” a Americii condusă de el de la Casa Albă, invocând teme precum securizarea graniței, sloganul „drill, baby, drill” și eliminarea taxelor pe bacșiș.
Însă Matthews observă că Trump e extrem de conștient de propria nepopularitate. Iar pentru că înțelege că americanii nu se mai uită admirativ la el, a apelat din nou la narațiunea victorioasă din trecut pentru că prezentul pare să îi scape printre degete înainte de alegerile cruciale de la jumătatea mandatului.
În ciuda triumfalismului afișat de Trump de la tribuna Congresului american, un sondaj POLITICO arată că Trump are o problemă majoră de credibilitate: aproape jumătate dintre americani (46%) afirmă că nu au trăit niciodată un cost al vieții atât de sufocant. Și mai alarmant pentru administrația MAGA e faptul că acest sentiment de disperare economică a penetrat adânc chiar și în rândul propriilor susținători, fiind împărtășit de 37% dintre cei care l-au votat pe Trump în 2024.
Pentru acești alegători, promisiunea prosperității s-a transformat într-o luptă zilnică cu inflația, semn că „vremurile de aur” proclamate de Trump sunt mai mult o lozincă decât o realitate resimțită de americanul de rând.
Trump a pășit către scena Congresului american cu un amestec de curaj și ostilitate, iar gestul simbolic de a strânge mâna judecătorilor Curții Supreme, pe care doar cu câteva zile înainte îi numise „o rușine” și „neloiali Constituției” după invalidarea tarifelor sale, a demonstrat capacitatea sa de a trece instantaneu de la atacuri directe la protocolul necesar scenei politice, au relatat jurnaliștii de la Politico.
Momentul de început al discursului lui Trump a fost marcat, fix ca anul trecut, de un incident provocat de democratul Al Green, care a fost escortat afară din sală după ce a ridicat o pancartă pe care scria „Oamenii negri nu sunt maimuțe!”.
Protestul a fost un răspuns direct la un videoclip rasist despre soții Obama postat recent pe conturile sociale ale lui Trump.
Trump și-a început propriu-zis discursul cu un val de triumfalism: „Țara noastră câștigă din nou. Mai mult ca niciodată”. Folosind echipa masculină de hochei a SUA, recent medaliată cu aur la Jocurile Olimpice de Iarnă de laa Milano, ca recuzită pentru patriotismul american, Trump a încercat să asocieze succesul sportiv cu mandatul său.
Ce a încercat să facă practic prin acest gest a fost să picteze o Americă roz, în care ratele ipotecare scad și bursele ating maxime istorice, sfidând direct atacurile democraților privind accesibilitatea vieții.
New York Times indică faptul că discursul a oferit „puține dezvăluiri noi de politică publică”. În schimb, a livrat o versiune suprearealistă a Americii din 2026: cea mai cea mai fierbinte economie din lume și o inflație sub control, piețe bursiere la maxime istorice.
Trump a susținut că „în 12 luni, administrația mea a redus inflația de bază la cel mai scăzut nivel din ultimii peste cinci ani” și a reiterat că administrația Biden „ne-a provocat cea mai gravă inflație din istoria țării noastre”.
Datele însă sunt mai nuanțate. Inflația atinsese 9,1% în 2022 și a scăzut ulterior semnificativ, inclusiv în ultimele luni ale mandatului Biden. Iar afirmația lui Trump că a atras „18 trilioane de dolari care se revarsă din toate colțurile globului” a fost demontată de jurnaliștii de la CNN chiar în timpul discursului. Aceștia au indicat că pe site-ul Casei Albe e afișată suma de 9,7 trilioane de dolari, dar până și această cifră este contestată.
Însă dincol de adevăr, în logica discursului politic pe care la aruncat Trump către popor, percepția contează mai mult decât precizia statistică.
În ceea ce privește energia, Trump a insistat că producția americană „este la un nivel record pentru că mi-am ținut promisiunea: drill, baby, drill”. Trump a anunțat și că SUA au primit „peste 80 de milioane de barili de petrol” din Venezuela de la noul regim instalat după capturarea lui Nicolás Maduro.
Această schimbare geopolitică radicală a fost prezentată ca o victorie personală a strategiei sale de politică externă, deși producția internă a crescut cu o marjă mult mai mică decât cea raportată în discurs.
Trump s-a lăudat și cu prețuri la benzină de sub 2,30 dolari în majoritatea statelor, însă datele oficiale citate de Politico arătau o medie națională de 2,95 dolari.
Un punct de noutate a fost abordarea costurilor energiei pentru centrele de date AI. Trump a anunțat „promisiuni de protecție a consumatorilor” negociate cu giganții tech, cerându-le să își construiască propriile centrale electrice. „Nimănui nu îi vor crește prețurile”, a susținut Trump, deși grupările ecologiste citate de The Guardian rămân sceptice, considerând că planul este o metodă de a accelera expansiunea AI fără o reglementare reală a consumului imens de resurse.
Tarifele lui Trump
Politico mai scrie că Trump a venit la Capitol Hill pentru a-și susține discursul privind Starea Națiunii având nevoie „să-și vândă” agenda tarifară unui public sceptic.
A făcut acest lucru lăudând acordurile comerciale pe care le-a încheiat cu țări străine, acordurile de pace despre care spune că acestea au contribuit la realizarea lor și afirmând că banii care vor proveni din ambele ar putea, într-o zi, să înlocuiască actualul sistem de impozitare pe venit.
„Pe măsură ce timpul trece, cred că tarifele plătite de țările străine vor, la fel ca în trecut, să înlocuiască în mod substanțial sistemul modern de impozit pe venit, luând o mare povară financiară de pe umerii oamenilor pe care îi iubesc”, a declarat Trump.
Numai că Daniel Dale de la CNN a demontat afirmația falsă și obișnuită a lui Trump conform căreia tarifele sunt „plătite de țări străine”.
Mai concret spus, Dale spune că plățile tarifare sunt efectuate de importatorii din SUA, nu din țări străine, iar acești importatori transferă adesea o parte din costuri către consumatori. Evident, deși exportatorii străini își pot reduce uneori prețurile pentru a încerca să își mențină produsele competitive, diverse analize au constatat că marea majoritate a costurilor tarifelor impuse de Trump în acest mandat sunt acoperite de o combinație de companii americane și consumatori americani.
Mai mult, Dale citează o analiză publicată în luna asta de oficialii de la Banca Rezervei Federale din New York, car au constatat că „aproape 90% din povara economică a tarifelor vamale a căzut asupra firmelor și consumatorilor din SUA”.
Populismul lui Trump
Pe plan intern, Trump a încercat să ofere un pachet coerent pentru clasa mijlocie americană: „fără taxe pe bacșișuri”, deduceri pentru dobânzile la creditele auto, „conturi Trump” pentru nou-născuți și promisiunea unei contribuții federale de 1.000 de dolari pentru lucrătorii care nu primesc contribuții de la angajator (adică jumătate dintre lucrătorii americani). Întrebarea rămâne însă de unde vin banii, căci discursul nu a oferit detalii concrete.
În ceea ce privește sistemul american de sănătate, Trump a spus: „Vreau să opresc toate plățile către marile companii de asigurări și să dau acei bani direct oamenilor.” O idee care sună populist și care, în lipsa detaliilor, ridică semne de întrebare majore privind impactul asupra celor cu afecțiuni preexistente și asupra pieței ACA (piața asigurărilor de sănătate creată prin Affordable Care Act în 2010 în timpul administrației Obama).
Trump a promis că va proteja Medicaid, însă anul trecut a semnat „One Big Beautiful Bill Act”, care a tăiat peste 900 de miliarde de dolari din acest program. Propunerea sa de a da banii direct oamenilor în loc de companiile de asigurări a fost criticată de experții din SUA în sănătate ca fiind „vaga și periculoasă” pentru persoanele cu afecțiuni preexistente, iar asta riscă să lase milioane de americani fără acoperire reală de sănătate.
Imigrația
Imigrația a rămas pilonul central al retoricii lui Trump. El a evidențiat familii care și-au pierdut rude din cauza infracțiunilor comise de imigranți, folosind tragedii individuale pentru a justifica politici radicale. Interesant este că a evitat cuvântul „deportare” în mare parte a serii, folosindu-l o singură dată, probabil la sfatul consilierilor care se tem de pierderea votului hispanic în urma incidentelor violente din Minneapolis, unde doi cetățeni americani au fost uciși de agenții federali.
Trump a acuzat democrații că distrug țara prin politici de frontieră deschisă și a mers până în punctul în care a indicat despre democrați: „Acești oameni sunt nebuni”.
Reprezentanta democrată Ilhan Omar din Minnesota a reacționat și i-a strigat lui Trump: „Ai ucis americani!”. El a replicat înapoi: „Ar trebui să-ți fie rușine de tine”.
Politica externă a lui Trump
Componenta de politică externă a discursului lui Trump a marcat a patra „aniversare” a invaziei Rusiei pe scară largă în Ucraina. Deși promisese în campania din 2024 că va încheia războiul pornit de Putin în doar 24 de ore, președintele american s-a mulțumit să repete mecanic că războiul de agresiune al Kremlinului „nu s-ar fi întâmplat niciodată dacă aș fi fost președinte”, evitând să explice de ce conflictul continuă nestingherit la un an de la revenirea sa la putere.
Trump a mai spus că lucrează pentru pace și că: „Nu voi ezita niciodată să înfrunt amenințările la adresa Americii.” Întreaga referință la războiul din Ucraina a durat aproximativ 20 de secunde. Iar asta arată că absența unei reflecții mai profunde asupra eșecului de a livra niște explicații sau soluții mai ample arată că acum nu îi servește acest narativ.
În schimb, Trump a ales să se laude cu „încheierea a opt războaie”, o afirmație pe care analiștii de la New York Times o consideră profund înșelătoare. De la conflictul dintre Rwanda și Congo, unde luptele au reizbucnit la scurt timp după mediere, până la situația din Gaza, unde atacurile au continuat în ciuda „planului său de pace”, bilanțul diplomatic al lui Trump pare a fi mai degrabă o colecție de armistiții fragile decât o rezolvare reală a conflictelor globale.
Trump a acordat mai multă atenție Iranului. Relația cu Teheranul a fost descrisă într-un ton dual. Pe de o parte, Trump a afirmat că „preferința mea este diplomația”, dar pe de altă parte Trump a spus: „Ei vor să facă o înțelegere, dar noi nu am auzit acele cuvinte: Nu vom avea niciodată o armă nucleară”.
Trump a mai spus că Iranul a dezvoltat deja rachete care pot amenința Europa și bazele SUA de peste mări și că regimul de la Teheran lucrează la construirea de rachete care vor ajunge în curând în Statele Unite.
În ceea ce privește protestele din Iran, Trump a spus că au fost uciși cel puțin 32.000 de protestatari prin împușcare sau spânzurare și că „de când au preluat controlul asupra acelei națiuni mândre acum 47 de ani, regimul și reprezentanții săi ucigași nu au răspândit decât terorism, moarte și ură”.
Laude pentru Marco Rubio
Trump a pus reflectorul și pe secretarul de stat Marco Rubio, transformând un moment de curtoazie diplomatică într-o validare a forței sale politice. Lăudând eforturile lui Rubio de a negocia încetarea focului în conflictul dintre Israel și Hamas, Trump i s-a adresat direct: „Oameni ca tine... Marco, ai făcut o treabă excelentă”.
Această remarcă nu a fost doar o simplă laudă, ci și o ironie la adresa opoziției, Trump adăugând: „Unii dintre democrați spun acum: «Nu pot să cred că l-am aprobat pe tipul ăla»”, referindu-se la confirmarea istorică a lui Rubio cu un vot de 99-0 în Senat.
Această interacțiune a alimentat speculațiile intense privind „moștenitorul aparent” al mișcării MAGA, punându-l pe Rubio într-o competiție simbolică directă cu vicepreședintele JD Vance.
Desaj mai multe voi din spațiul media american vorbesc despre faptul că Trump pare să se delecteze cu această cursă pentru succesiune, iar Politico reamintește subtil de comentariile sale anterioare din vara anului trecut: „Cred că cel mai probabil [Vance] este moștenitorul... Ca să fim corecți, el este vicepreședintele”.
Totuși, prin evidențierea lui Rubio în această seară, Trump a reiterat ideea unei posibile viitoare alianțe de forță, sugerând că „Marco este cineva care s-ar putea asocia cu JD într-o formă sau alta”.
Prin astfel de momente, Trump nu doar că își testează subalternii, dar se asigură că oamenii din jurul său rămân într-o competiție loială pentru a-i duce mai departe viziunea, consolidându-și controlul asupra viitorului Partidului Republican.
În încercarea de a-și revendica succesele diplomatice, președintele Trump nu a ezitat să ignore canoanele Departamentului de Stat, aducându-le mulțumiri publice lui Jared Kushner, ginerele său, și lui Steve Witkoff, emisarul său pentru pace și un vechi prieten personal.
Trump i-a prezentat pe cei doi ca fiind arhitecții din umbră ai acordurilor de pace și ai armistițiilor pe care le-a clamat pe parcursul serii, în ciuda faptului că ambii au condus negocieri de o importanță critică fără a avea vreo experiență diplomatică formală anterioară.
Această alegere de a se baza pe cercul său intim de încredere în detrimentul diplomaților de carieră a fost prezentată ca o dovadă că viziunea sa de politică externă este una eficientă.
Unul dintre cele mai bizare momente ale discursului a fost cel în care Trump și-a numit soția, pe Melania Trump, „vedetă de cinema”. Referința, scrie Politico, nu a fost întâmplătoare, ci a servit drept reclamă pentru filmul „Melania”, pentru care Amazon a plătit 40 de milioane de dolari. În contextul unui discurs despre starea națiunii, amestecul intereselor comerciale private cu afacerile de stat a ridicat numeroase sprâncene în rândul criticilor.
CNN a mai spus că întreaga regie a serii a inclus o confruntare cu democrații. Trump s-a întors spre ei de mai multe ori, dar mai ales după relatarea emoționantă a uciderii Irinei Zarutska și a întrebat: „How can you not stand up?” Jurnalista Dana Bash a observat că reacția democraților la toate afirmațiile lui Trump a fost anticipată și integrată în discurs. Democrații au refuzat să devină recuzită, însă redactorii discursului i-au transformat, totuși, în decor.
Cine a scris discursul lui Trump?
În spatele lungului monolog de 108 minute s-au aflat doi oameni care îi modelează mesajul politic de mai bine de un deceniu: Ross Worthington și Vince Haley.
Tot Politico scrie că Worthington, arhitectul-șef al operațiunii de scriere a discursurilor, a fost autorul principal al textului, în timp ce Haley, directorul Consiliului de Politică Internă, a coordonat secțiunile tehnice și noile anunțuri de politici. Trump însuși a lăudat parteneriatul lor, numindu-l pe Haley „incredibil pe politici”, deși a recunoscut cu umor, la o recepție recentă la Casa Albă, că marea sa provocare rămâne să se țină de textul scris de ei, fără a devia spre improvizațiile sale celebre.
Colaborarea dintre Worthington și Haley nu este una recentă, ea datând încă din prima administrație Trump, când ambii au lucrat sub îndrumarea consilierului Stephen Miller. Cei doi au fost „creierele” din spatele fiecărui discurs și videoclip de campanie din 2024, Haley petrecând ore în șir la bordul Trump Force One pentru a rafina replicile lui Trump. Această continuitate explică tonul coerent, dar agresiv al discursului.
Interesant este că ambii strategi provin din „orbita” fostului președinte al Camerei Reprezentanților, Newt Gingrich, de unde și-au extras rigoarea ideologică. Vince Haley, de profesie avocat, a fost managerul campaniei lui Gingrich în 2012 și co-autor al cărților acestuia, în timp ce Worthington a servit ca director adjunct de comunicare în aceeași perioadă. Politico notează că această moștenire politică se simte în discursul actual al lui Trump, căci combină populismul modern cu tacticile de confruntare politică dură care au definit dreapta americană în ultimele decenii.
Trump nu s-a putut abține
Trump nu s-a putut abține să nu menționeze din nou teoria conspirației privind alegerile din 2020: „Ar trebui să fiu în al treilea meu mandat. Dar se întâmplă lucruri ciudate”, a indicat el, citat de Sy News. Această aluzie, împreună cu promovarea legii „Save America Act” care impune dovada cetățeniei la vot, indică clar că integritatea electorală va fi tema principală a campaniei Partidului Republican pentru alegerile din acest an, pregătind terenul pentru contestarea oricărui rezultat nefavorabil.
Trump i-a adus un omagiu și lui Charlie Kirk, activistul de extremă dreapta ucis anul trecut, numindu-l „marele meu prieten”. În timp ce în sală se scanda „CHARLIE!”, Trump a cerut respingerea violenței politice, un moment plin de ironie având în vedere retorica sa care fix asta promovează, violența politică.
Un alt moment cidat al discursului a fost cel legat de onorurile militare. După ce a onorat un veteran din al Doilea Război Mondial, Trump a glumit: „Mi-am dorit întotdeauna Medalia de Onoare a Congresului, dar am fost informat că nu am voie să mi-o acord singur.” Gluma a stârnit râsete în rândul susținătorilor, dar a reafirmat imaginea unui lider obsedat de recunoaștere și simboluri ale puterii.
Discursul lui Trump a durat 108 minute, iar asta l-a făcut să-și doboare propriul record pentru cel mai lung discurs prezidențial anual în fața Congresului. Lungimea excesivă și natura repetitivă a multor segmente au fost interpretate de analiști ca o formă de „filibuster” verbal, menit să epuizeze opoziția și să ofere televiziunilor cât mai multe fragmente de tip „rally” pentru știrile de dimineață.
Care e însă realitatea? Păi imaginea lăsată în urmă de Trump a fost cea a unei națiuni profund scindate. În timp ce republicanii s-au ridicat în picioare la îndemnul lui Trump de a susține politicile sale de imigrație, democrații au rămas așezați în tăcere sau au părăsit sala.
Trump este un președinte nepopular, conștient de cifrele care îi amenință majoritatea în Congres, dar a ales să nu întindă ramura de măslin în al 12-lea ceas, ci să sape și mai adânc tranșeele ideologice și să polarizeze societatea americană.
Reprezentantul republican Don Bacon a declarat reporterilor, scrie CNN, că și-ar fi dorit ca discursul președintelui Donald Trump să fi fost „mai unificator” și a menționat că nu este de acord cu noile tarife impuse de președinte și va continua să voteze cu democrații pentru a le bloca în Congres.
Concluzia acestui discurs al lui Trump se vede cel mai bine dacă ne uităm la partea economică: Trump a proiectat o Americă „învingătoare”, dar pentru milioanele de americani care se luptă cu facturile la electricitate și prețul alimentelor, discursul a sunat mai degrabă a monolog dintr-o realitate paralelă.
Rămâne de văzut dacă retorica „Epocii de Aur” proclamată de președintele MAGA va fi suficientă pentru a convinge alegătorii la urne peste câteva luni sau dacă pragmatismul costului vieții va cântări mai mult decât spectacolul politic pentru americanul de rând.
Opoziția democrată
În afara zidurilor Capitoliului s-a organizat „State of the Union al Oamenilor”. Câteva sute de persoane au înfruntat gerul pentru a se alătura celor peste 30 de congresmeni democrați care au ales să boicoteze oficial discursul lui Donald Trump.
Mesajul lor a fost unul de respingere a normalizării: „Nu am putut merge să-l legitimez pe acest președinte când nimic din ceea ce a făcut nu a fost normal; de fapt, el a fost cel mai corupt și autoritar președinte din istoria Americii”, a declarat tranșant reprezentanta democrată Yassamin Ansari pentru POLITICO.
Atmosfera a fost una de sfidare, dar și de realism crud în fața polarizării extreme. Senatorul democrat Chris Murphy a întărit ideea că vremurile actuale cer măsuri excepționale, afirmând în fața mulțimii: „Acestea nu sunt timpuri normale, iar democrații trebuie să înceteze să se mai comporte normal”.
Totuși, evenimentul nu a fost lipsit de tensiuni. În timp ce Murphy vorbea, o refugiată afgană a urcat pe scenă și a strigat lozinci pro-Trump, amintind practic cât de adâncă este polarizarea socială în rândul societății americane.
În timp ce unii democrați au boicotat complet sala Congresului SUA unde a vorbit Trump, alții, precum democrata Sara Jacobs, au ales să participe pentru a se asigura că Trump nu vorbește „doar în fața susținătorilor”.
Democrații au adus cu ei invitați cu o încărcătură simbolică puternică: victime ale rețelei lui Jeffrey Epstein, imigranți vizați de noile politici și cetățeni lăsați fără asigurări medicale. Deși participarea fizică la protestul de afară a fost modestă din cauza frigului, impactul digital a fost masiv, cu peste 146.000 de spectatori pe transmisiunile live, ceea ce demonstrează că, deși strada pare uneori tăcută, opoziția rămâne conectată și vigilentă în mediul online înainte de alegeri.
