Doliul, pretextul, miza, puterea și PSD-ul nostru cel de toate zilele
În spatele discursului despre principii, PSD ridică miza: apărarea rețelelor de putere, negocierea banilor pentru teritoriu și blocarea cerințelor pe care le au adversarii din coaliție.
Haideți să traducem mai clar declarațiile de azi ale lui Sorin Grindeanu, căci ca a spus printre rânduri președintele interimar al PSD indică foarte clar starea actuală a guvernării:
Pe scurt, Grindeanu a vorbit despre dorința PSD-ului de a fi adoptat un pachet de „eliminare a privilegiilor”, despre „respectarea instituțiilor statului” și despre „nevoia de investiții”. Însă, în realitate, se joacă un meci politic mai dur decât apucă oamenii să vadă la jurnalele de la TV.
Concret, PSD a pus deja în aplicare o strategie prin care își apără rețelele de influență din administrație, își negociază pârghiile financiare pentru baronii din teritoriu care cer în continuare bani de la guvern și testează, în același timp, limitele partenerilor de guvernare.
Și să analizăm pe rând cele două direcții pe care le-a semnalat Grindeanu azi, de pe scările din Kiseleff:
1) Prima condiție pusă de social-democrați pentru revenirea PSD la masa coaliției este adoptarea unui „pachet pentru eliminarea privilegiilor”. Mesajul e conceput să dea bine la public, că, na, cine ar fi împotriva tăierii pensiilor speciale, reducerii agențiilor inutile sau scăderii indemnizațiilor membrilor din consiliile de administrație? Evident că nimeni sănătos la cap. Ce zice Grindeanu este, în esență, un steag alb cu inscripția „suntem de partea poporului”.
Dar, atenție mare, că aici e capcana. Grindeanu și PSD știu că politica se joacă pe funcții și pe consolidarea puterii, iar PNL și USR vor, sub guvernarea Bolojan, să slăbească rețelele de control al statului coordonate și patronate de PSD în instituțiile publice și companiile de stat, ca să le înlocuiască apoi cu rețele de oameni controlați de PNL și USR. Și să nu vă îmbătați cu apă rece, că așa funcționează politica hardcore peste tot în lume. Se dorește schimbarea unei puteri cu o alta, iar centrala partidului e întotdeauna cea care decide abordarea asta.
Așa că, din moment ce PSD s-a prins de asta, joacă la blufare și spune: „Vreți să ne atingeți rețelele? Foarte bine, dar atunci puneți pe masă și oamenii voștri”. Asta e practic o forțare ca PNL și USR să tacă din gură și să nu mai umble la rețelele PSD-iste de sinecuriști, ca dacă umblă, ar trebui să umble la toată lumea, adică și la ale lor, iar asta înseamnă joc cu sumă 0 în care pierd toți. Practic, Grindeanu le transmite partenerilor de coaliție să nu mai atace rețelele PSD-ului, iar dacă tot o fac, să accepte un „sacrificiu colectiv”.
Cu alte cuvinte, PSD adoptă strategia de Chicken Game în jocul cu PNL-Bolojan și USR, care presupune forțarea maximă a adversarului până acesta își recunoaște slăbiciunea și cedează sub amenințarea impactului iminent. Iar PSD încearcă să le spună colegilor de guvernare că sunt dispuși să meargă până la capăt și să escaladeze disputele, chiar și cu riscul de a pierde toată lumea.
Ce vrea Grindeanu să protejeze? Puterea partidului pe care vrea să-l conducă cu puteri depline, nu doar interimar. Exact cum am spus mai sus, PSD-ul vede că PNL și USR ar putea folosi guvernarea Bolojan pentru a-și planta propriii oameni în locul oamenilor PSD-ului, rupând astfel controlul PSD asupra unor pârghii-cheie ale statului.
Iar dacă asta s-ar întâmpla, PSD ar pierde nu doar funcții, ci și capacitatea de a direcționa resurse, contracte și investiții către propriii aliați și baroni locali, adică ar pierde mijloacele de reproducere a puterii politice. De aia PSD-iștii joacă la babaroase, cum se zice pe la mine pe la Giurgiu, adică un fel de blufare dar nu bazată doar pe instinct, ci pe strategie.
2) Grindeanu a mai spus azi că el și colegii lui vor o întâlnire la Ministerul de Finanțe pe rectificarea bugetară, scopul fiind repornirea investițiilor. Ei bine, ce aflăm de aici? Că dacă prima direcție a fost o manevră de poziționare, a doua direcție trasată după ședința PSD a fost cea care a dezvăluit miza reală. Practic, PSD cere ministrului de Finanțe Nazare, de la PNL, garanții clare privind rectificarea bugetară și continuarea finanțărilor prin programe ca Anghel Saligny sau CNI.
Și aici nu mai vorbim despre principii, ci despre resurse. Baronii locali ai PSD au nevoie de bani pentru proiectele începute și pe care vor să le finalizeze și să le prezinte apoi cetățenilor în campanie drept realizări ale partidului. Iar prin Anghel Saligny se alocă bani și pentru proiecte de infrastructură reală care sunt vitale pentru comunitate, dar și pentru contracte care alimentează rețelele de putere și influență locală. Asta e plăcinta oferită de partid, din care mănâncă toată lumea.
Grindeanu știe că, dacă vrea să câștige congresul PSD și să devină președinte plin, trebuie să livreze liderilor din teritoriu ceea ce aceștia cer: fonduri pentru investiții și continuitate în finanțările deja promise. Iar pentru asta, are nevoie de un acord cu premierul Ilie Bolojan. De aceea, mesajul e dublu: către PNL, „dacă vreți liniște în coaliție, asigurați-ne banii”, și către partid, „lupt pentru voi și pentru resursele voastre”.
Iar legat de moartea lui Ion Iliescu și „lipsa de respect” arătată de USR, ăla a fost doar un pretext care a servit ca scânteie pentru a aprinde un conflict pe care PSD-ul și-l dorea.
De ce voiau ceartă PSD-iștii cu USR-iștii? Pentru că trebuie să negocieze funcțiile din administrație, iar USR cere 9 posturi de prefect și 13 de subprefect, ceea ce ar însemna pierderi semnificative pentru PSD și PNL. Mai concret spus, USR ar prelua 7 posturi de prefect de la PSD și 2 de la PNL, însă PSD susține că le-ar reveni doar 8 posturi celor de la USR și că le-ar putea ceda maximum 6.
Pe masa negocierilor se află și posturile de conducere din instituțiile și agențiile de stat, unde șefii au rang de secretar de stat. Printre acestea se numără Garda de Mediu, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Administrația Națională „Apele Române”.
Prin urmare, retragerea de săptămâna trecută a PSD de la negocieri sub pretextul „lipsirii de respect față de memoria lui Iliescu” a fost o manevră politică: amânarea discuțiilor până când condițiile puse de Grindeanu și PSD vor fi acceptate sau măcar luate în calcul, știindu-se balanța de putere a fiecărui partid din coaliție în Parlament.
De ce e așa mare și aprigă lupta pe controlul aparatului administrativ? Pentru că cine numește prefecții, subprefecții, șefii de agenții și directorii din companiile de stat are accesul cel mai rapid la contracte, angajări și direcțiile de finanțare.
Și ce a mai zis azi Grindeanu? Că el nu crede că „USR a venit în această coaliție pentru funcții”. Tradus pentru toată lumea, mesajul ăsta ar fi următorul: „Știm că vreți funcții, dar nu le veți obține pe toate pe care le cereți. Și ar fi bine să vă calmați pozițiile dure, altfel blocăm negocierile și vă lăsăm pe dinafară”.
Ce încearcă PSD prin jocul ăsta dur? Să rupă USR-ul în două, căci și acolo sunt tabere. Mai clar spus, PSD-ul încearcă să creeze o ruptură între aripa pragmatică, dispusă să negocieze, și aripa radicală, care vrea să forțeze schimbări rapide în administrație.
Premierul Bolojan a vorbit duminică seară la Antena 3 despre „nevoia de stabilitate politică”. Dar PSD-ul vede stabilitatea numai în condițiile sale, cu privilegiile negociate, cu banii pentru teritoriu asigurați și cu funcțiile împărțite avantajos pentru ei.
Altfel spus, ceea ce vedem zilele astea e un joc politic din ăla de cartonaș galben. Se intră tare prin alunecare și se trage de tricou. Iar PSD știe că partenerii săi de coaliție vor să îi dribleze și să le dea gol. Așa că Grindeanu pune pe masă două condiții cu greutate: una populistă, cea cu eliminarea privilegiilor, care e greu de refuzat fără să pierzi imagine, și una pragmatică, cea cu asigurarea investițiilor, care și asta e greu de ocolit dacă vrei să guvernezi în liniște.
