Iluzia securității la Marea Neagră. Amenințările există și au ajuns până în portul Constanța. România se bazează însă tot pe noroc
Suntem descoperiți la Marea Neagră și NU AVEM ÎN ACEST MOMENT capacitatea și antrenamentul să ne apărăm. Încă ni se pare că ce se întâmplă în Ucraina e departe. Până va muri cineva ca să ne dăm seama că războiul e lângă noi și ne-a intrat pe ușă.
După ce o dronă maritimă a explodat în zona Portului Constanța, în apropierea danei 78, despre care MApN spune că este „de tipul celor folosite în războiul din Ucraina”, Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență din cadrul MAI a ieșit în conferință de presă să ofere clarificări despre incident.
Mi-a atras atenția faptul că a spus că autoritățile au fost sesizate la 6 dimineața „că ar fi existat o dronă în port”, adică cu fucking patru ore și jumătate înainte ca drona maritimă să se autodetoneze.
Deci timp de patru ore și jumătate, România a stat cu o dronă maritimă în Portul Constanța și a așteptat să vadă ce se întâmplă cu ea.
În tot acest timp, ni se spune că situația era considerată „sub control”, motiv pentru care nu a fost nevoie de evacuarea întregii zone, ci doar a perimetrului imediat din jurul dispozitivului.
Numai că a lăsa în voia lui un obiect maritim despre care nu știi foarte multe timp de patru ore și jumătate în CEL MAI IMPORTANT PUNCT STRATEGIC AL ROMÂNIEI nu e o simplă procedură administrativă, ci o mare vulnerabilitate care putea costa vieți.
Faptul că nu avem victime după acest incident nu înseamnă că sistemul a funcționat impecabil. Dimpotrivă, NU A FUNCȚIONAT. Iar noi am avut doar noroc că drona s-a autodetonat când zona din jur era evacuată și că drona maritimă nu a lovit o navă, un terminal sau vreo instalație portuară.
Întrebarea de pe buzele tuturor e cum a ajuns un drona asta maritimă, cu încărcătură explozivă, atât de aproape de Portul Constanța?
Da, cel mai probabil drona maritimă e din familia celor folosite în Marea Neagră pentru lovirea sau neutralizarea navelor rusești. Și această precizare trebuie să fie însoțită de completarea că NU E VINA UCRAINEI că drona asta maritimă a ajuns aici.
Destul propaganda rusă va exploata în următoarele ore și zile momentul și va transforma incidentul într-o narațiune antiucraineană.
Realitatea e însă că Ucraina se apără într-un război existențial împotriva agresiunii lui Putin, iar astfel de tehnologii au devenit una dintre puținele metode prin care a reușit să schimbe raportul de forțe în Marea Neagră.
Problema României nu e că Ucraina folosește drone maritime. Problema noastră e că NU AVEM încă un sistem suficient de eficient prin care să detectăm, să urmărim, să interceptăm și neutralizăm astfel de obiecte înainte ca ele să ajungă lângă port, platformele noastre energetice din Marea Neagră sau zone populate.
Ce nu au înțeles autoritățile române la peste 4 ani de război în Ucraina?
Că portul Constanța nu e doar un port comercial. E nodul strategic al României. Pe aici trec mărfuri, cereale, combustibili, echipamente, fluxuri logistice și interese economice majore. Iar într-un război în care infrastructura a devenit o țintă esențială, Portul Constanța nu mai poate fi tratat doar ca o infrastructură civilă importantă.
El trebuie tratat de decidenții politici și de armata română și forțele navale române ca un obiectiv strategic aflat lângă o zonă de război. Iar dacă o dronă maritimă poate ajunge accidental până unde a ajuns cea de azi, întrebarea e ce s-ar putea întâmpla data viitoare când o altă dronă maritimă va ajunge în port.
Și când vorbim de interesele și securitatea României la Marea Neagră, să ne gândim și la platforma Neptun Deep, cel mai mare proiect de extracție a gazelor naturale din Marea Neagră și primul proiect offshore în ape de mare adâncime din România. Proiectul e dezvoltat de OMV Petrom și Romgaz, iar ce se va extrage de acolo ne poate pune în poziția de actor geopolitic important în regiune în sectorul energiei.
Dar acest proiect în acest moment e lipsit de o apărare puternică și e vulnerabil în fața unei drone care poate să explodeze în apropierea lui, fie că ajunge acolo din greșeală sau cu intenție ghidată de ruși. Și vorbim aici și de drone maritime și de drone militare zburătoare trimise de ruși spre această infrastructură energetică pe care o avem în marea Neagră.
Cu ce ne apărăm platforma Neptun Deep?
Din ce a comunicat public statul român până acum, există intenția să avem radare, drone și senzori. Adică, în primul rând, cu detecție. Problema este că detecția nu este componenta principală de apărare. Nu e suficient să vezi o dronă maritimă sau zburătoare venind spre o platformă strategică. Trebuie să ai fixat clar cine o oprește, cu ce o oprește, cine dă ordinul, în cât timp și în baza cărei legi. Iar aici România încă nu a oferit un răspuns public clar.
Bine, statul român și MApN a vorbit în ultimele luni, pentru că pe masă era programul SAFE, despre nave de patrulare offshore (faimoasele OPV-uri).
Problema este că aceste OPV-uri, pe care le invocăm ca parte a viitorului scut de protecție pentru infrastructura critică din Marea Neagră, nu există încă în dotarea României. Ele ar urma să fie construite la șantierul naval Mangalia de Rheinmetall, cu un orizont care se duce spre 2030.
Adică exact când România va fi deja de câțiva ani într-o etapă mult mai sensibilă, cu Neptun Deep operațional și cu un război la graniță care a arătat deja că dronele, minele, sabotajul și atacurile hibride nu așteaptă după calendarele noastre industriale. Deci, pe hârtie, OPV-urile sunt o soluție necesară. În realitate, ele sunt o soluție târzie pentru o vulnerabilitate CARE EXISTĂ DEJA.
Prin urmare, statul român TREBUIE SĂ EXPLICE cu ce apărăm infrastructura critică la Marea Neagră până în 2030. De ce? Pentru că între momentul în care spunem că vom avea radare, drone, senzori și nave de patrulare offshore și momentul în care aceste capacități chiar există, testate, integrate și operaționale, rămâne o fereastră de risc care vedem care poate să producă incidente din ce în ce mai mari.
Ce mai trebuie să explice AZI statul român e cum arată planul concret de apărare a infrastructurii critice din Marea Neagră, cu tot cu Portul Constanța și întreaga zonă de coastă.
Dar nu blabla-uri, ci concret, să spună cine detectează o dronă maritimă de mici dimensiuni, cu ce senzori, la ce distanță, cine decide neutralizarea ei, în cât timp, cu ce mijloace și care e procesul de coordonare între Forțele Navale, Garda de Coastă, Autoritatea Navală, SRI, operatorii privați, porturi și partenerii NATO. Sau măcar dacă există acest proces.
Statul trebuie să spună dacă în ultimii ani a efectuat exerciții repetate pentru prevenirea unor astfel de incidente și dacă și-a antrenat lanțul clar de comandă și capacități reale de intervenție pentru astfel de momente ori dacă reacționăm, ca de obicei, după ce problema ne-a intrat deja în curte.
Apărarea infrastructurii critice NU SE POATE BAZA PE NOROC. Se bazează pe detecție timpurie, supraveghere continuă, capacități anti-dronă, senzori maritimi, radare de coastă, drone proprii de patrulare, mijloace de bruiaj, echipe de intervenție pregătite și, mai ales, un lanț de comandă eficient al deciziilor.
Ori toate astea nu s-au văzut puse în aplicare dacă drona aia maritimă a stat 4 ore și jumătate supravegheată de autorități și apoi a explodat. Pur și simplu nu am știut ce să facem cu ea în timp ce ne uitam la ea.
De ce nu am știut? Pentru că nu suntem antrenați să gândim anticipativ, deși condițiile regiunii ne-au oferit toate semnalele în ultimii 4 ani că asta e soluția ca să prevenim potențiale tragedii.