Înainte de Bucharest Forum, organizat pe 19 și 20 noiembrie la București, Alina Inayeh, director al programului de securitate și apărare la Institutul Aspen România, a venit la interviurile Explicativ să vorbească despre ce trebuie să pună România pe masa aliaților: proiecte concrete, priorități clare și soluții pentru propria securitate.
De la sprijinul american și negocierile pentru Ucraina până la protejarea Neptun Deep, am avut o discuție serioasă ce poate obține România pentru a-și spori securitatea și ce trebuie să facă pentru a fi luată mai în serios.
Discuția a început cu întrebarea mea despre ce face România cu accesul pe care îl are la oameni precum invitații care vin la Bucharest Forum, iar Alina Inayeh spune că întâlnirile trebuie pregătite cu obiective și propuneri clare: „Ce este foarte important pentru România și ce ar trebui neapărat făcut […] este ca acești oameni să audă de la noi nu numai diagnostice și nu numai văicăreli, ci și idei și proiecte concrete”.
În evaluarea ei, tocmai această contribuție a lipsit prea des. Consecința este că România își explică vulnerabilitățile, dar le oferă prea puține motive partenerilor să se implice în rezolvarea lor.
România își duce conflictele interne și la Washington
Primul lucru de lămurit, spune Alina Inayeh, este ce vrem să obținem pentru propria țară. Când am întrebat-o despre soluții românești pentru problemele Europei și ale NATO, ea a dus discuția spre dimensiunea realistă a puterii noastre: „Ceea ce trebuie noi să punem pe masă și este obligatoriu să începem să punem pe masă este soluții pentru securitatea și prosperitatea economică a României. Ce vrem noi să facem, cum vrem noi să facem și de ce anume avem nevoie de la ceilalți, de la partenerii de discuție, ca să ajungem acolo unde vrem să ajungem”.
Cu alte cuvinte, ce zice Alina Inayeh e că România trebuie să știe ce resurse poate mobiliza, ce proiecte poate duce la capăt și pentru ce are nevoie de sprijin. Tot ea amintește că au existat momente în care ni s-au cerut inițiative pentru securitatea regională, iar răspunsul nostru nu a fost pe măsură.
Am promvocat-o pe Alina Inayeh să vorbească puțin și despre comparația modului în care își manageriază securitatea și activează la nivel de politică externă țări ca Polonia și statele baltice în raport cu România.
În lectura Alinei Inayeh, acestea reușesc să mențină o direcție comună în relația cu Washingtonul, chiar și atunci când politica lor internă este profund conflictuală. „În primul rând, știu exact ce vor. În al doilea rând, merg toți în aceeași direcție. În ceea ce privește politica Poloniei, de exemplu, față de SUA, în pofida divergențelor interne există o coerență și există o unitate. Toți vorbesc exact aceeași limbă, cer același lucru și fac lobby în același sens. Acest lucru lipsește în România”, spune Alina. Iar reproșul ei este precis: reprezentanții partidelor românești ajung la interlocutorii americani cu mesaje diferite, uneori contradictorii.
„Este o bulibășeală din asta, așa cum este pe plan intern, o ducem și pe plan extern și în relația cu SUA”, a mai indicat Alina Inayeh. În plus, spune ea, România folosește insuficient relațiile oamenilor săi din structurile internaționale și accesul diasporei intelectuale.
La Marea Neagră, această lipsă de coerență contează cu atât mai mult cu cât atenția americană nu echivalează automat cu un angajament suplimentar. Alina Inayeh apreciază că atacurile au readus regiunea în atenția Washingtonului, dar introduce imediat distincția esențială: „Ce sunt ei dispuși să facă pentru Marea Neagră este cu totul altă întrebare”.
Mai concret spus, pentru administrația Trump, argumentele României trebuie legate și de beneficii economice, explică ea, de la resursele energetice până la reconstrucția Ucrainei: „Sunt deja firme americane care sunt interesate în a se poziționa strategic față de această reconstrucție, care poate nu mâine, poate nu poimâine, dar la un moment dat va începe”.
Poziția României poate deveni un avantaj logistic și de producție, însă are nevoie de inițiativă publică și de colaborare cu mediul privat. Alina Inayeh spune că, deși firmele au cerut sprijin în repetate rânduri, ea nu a văzut măsuri concrete ale guvernului pe măsura acestei oportunități.
Am extins discuția cu Alina și în ceea ce privește „Arhitectura de securitate a Europei” care se negociază în aceste zile. Alina Inayeh spune că „arhitectura de securitate a Europei trebuie s-o discute europenii” și avertizează că acceptarea unei asemenea discuții conduse de alții creează o vulnerabilitate suplimentară.
Am adus în discuție rapoartele Letta și Draghi, iar răspunsul Alinei a vizat tocmai blocajul de după diagnostic: „Da, soluții la nivel ideatic și la nivel intelectual sunt. Am citit și eu ambele rapoarte și mai sunt și alte idei care pot fi puse în practică. Dar ai văzut ceva pus în practică?”, s-a întrebat retoric directoarea programului de securitate și apărare din cadrul Institutului Aspen România.
Concret, critica ei privește incapacitatea de a transforma propunerile existente în acțiune politică, într-un moment în care războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina continuă și negocierile care nu-i vizează direct și pe europeni pot produce consecințe mari pentru întregul continent, inclusiv pentru România.
Neptun Deep și costul anilor pierduți
Am mai întrebat-o pe Alina ce ne-a împiedicat să ne pregătim mai bine capacitatea de a proteja infrastructura critică din Marea Neagră, iar a spus că înainte de lipsa resurselor financiare a fost vorba mai ales de modul în care conducerea țării (adică clasa politică) a înțeles amenințarea: „Ceea ce ne-a lipsit până acum a fost înțelegerea pericolului. […] Primii doi ani ai războiului din Ucraina, a fost o completă delăsare, o completă neînțelegere a faptului că pericolul este foarte aproape de noi”.
În același timp, Alina respinge ideea că structurile militare nu ar fi transmis avertismente: „Semnale de alarmă s-au tras”, spune ea, precizând că nu toate discuțiile sunt publice. În lectura sa, avertismentele nu au fost însă luate suficient în considerare, iar responsabilitatea deciziei rămâne la nivel politic.
Un atac asupra Neptun Deep este scenariul pe care Alina Inayeh îl indică atunci când am întrebat-o despre cel mai periculos risc plauzibil pentru România la Marea Neagră. Ea nu împărtășește însă ipoteza unei confuzii între instituțiile responsabile de protecție. „Sunt convinsă că responsabilitățile pentru protejarea platformei sunt foarte clare. […] Mai este încă nevoie de resurse pentru a ajunge la o protecție eficientă”, explică ea.
Până la livrări de noi echipamente militare care să ne ajute, soluția, spune Alina Inayeh, este sprijinul aliaților cu mijloacele necesare. În paralel, ea pune accent pe descurajare: protecția trebuie organizată astfel încât să împiedice un atac, nu doar să permită o reacție după producerea lui. Tot legat de Marea Neagră, Alina Inayeh vede în cooperarea cu Turcia și Bulgaria un progres care trebuie folosit.
FLANC #11 | SUA nu pot lupta cu aceeași intensitate pe mai multe fronturi, Germania se teme să rupă dependența de armamentul american, iar Europa încă nu știe cum să se apere singură
Salut și mulțumesc că ai deschis a 11-a ediție FLANC!



