Întreprinzătorii. fondator vs. CEO și aplicația care te reconectează cu viața din orașul tău
V-am mai vorbit și în newsletterele anterioare despre faptul că odată ce fondăm un startup, și, de fapt, orice companie, suntem predispuși să ne gândim la acest business ca fiind o parte din noi, să-l privim ca pe copilul nostru. Și, ca orice părinte, doar noi să știm ceea ce e bine pentru el.
Încă trăim foarte des cu această iluzie că dacă am avut ideea inițială, trebuie să fim, automat, cei care conduc compania până la capăt – oricare ar fi el (un exit de succes, sau cu daună totală). Și, de fapt, nici nu este o chestiune de mentalitate românească. Avem suficient de multe exemple de antreprenori despre care s-au scris și se scriu sute de pagini de articole și cărți și care au trăit cu aceeași iluzie. Se poate întâmpla ca ei să fie cei care aveau dreptate. Dar și reversul medaliei este unul mult mai des întâlnit.
În realitate, poate că unul dintre cele mai mari teste de maturitate pe care le poate avea un antreprenor este despre cum renunță la fotoliul de șef și are viziunea, înțelepciunea de a pune interesul companiei pe care a fondat-o mai presus de propriul ego.
Să știi când să predai ștafeta unui alergător de cursă lungă nu înseamnă că ai dat greș, ci că ai construit ceva atât de mare încât poate că nu mai ești cel mai potrivit om pentru următoarea etapă. Iar acest lucru poate fi un motiv de mândrie, nu de regret.
Chiar dacă poate fi dureros, e nevoie să înțelegi, și mai ales să accepți, faptul că abilitățile care fac din tine un fondator genial nu sunt aceleași cu abilitățile care te fac un CEO foarte bun.
Și ok, la început poți fi și fondator și CEO (și om de sales, și de marketing, și cel care pune aspiratorul în birou, oricum porți mai multe pălării în primii ani ai startup-ului). Dar vine un moment în care trebuie să faci un pas în spate și să lași pe altcineva în față. Sunt oameni care sunt foarte buni la construcție și recunosc că nu au abilitățile de a crește un business peste un anumit moment bine definit. Dar poate aici stă înțelepciunea lor, în faptul că au înțeles acest lucru și nu țin cu dinții de o funcție.
Fondator vs. CEO: arhitect vs. operator
Fondatorul este un vizionar și deseori nu merge după un scenariu predefinit: este omul care își asumă riscuri nebunești, lucrează până la epuizare și convinge primii investitori și angajați să creadă într-o idee, într-un vis, în ceva ce încă nu există. El trăiește privind întotdeauna spre un viitor pe termen mediu și lung, încercând să găsească cele mai bune mișcări pentru business întocmai ca un jucător de șah.
CEO-ul este cel care construiește un sistem de operare: în momentul în care compania ajunge la o dimensiune de sute și mii de oameni, la afaceri de zeci, sute, mii de milioane (lei sau euro), nu mai ai nevoie de haos creativ în fiecare zi. Și nici nu mai poate opera fiecare persoană după propriile reguli. Acela este momentul în care intră pe tabla de șah liderii de echipe, managerii, niște procese clare de operațiuni, de recrutare, o rigoare financiară și guvernanța corporativă. CEO-ul este cel care trăiește în prezent și se ocupă de operațiunile zilnice, lunare și anuale. Când are sute și mii de oameni care depind de el, iar deasupra lui un board necruțător, CEO-ul nu-și mai permite să viseze. El trebuie să fie cu picioarele pe pământ.
Tranziția dintre cele două roluri este locul în care multe startup-uri, și respectiv scaleup-uri, se blochează deseori. Și asta pentru că nu sunt puține cazurile în care fondatorul vrea fie el cel care are control asupra fiecărui detaliu, în timp ce compania a ajuns într-un moment în care are nevoie de un executiv profesionist.
Trei scenarii posibile
Fondatorul evoluează într-un CEO: se poate întâmpla ca un antreprenor să fie și un manager foarte bun, sau măcar să reușească să învețe pe parcurs cum se face management la o scară mare. Fondatorii devin CEO de cursă lungă.
Preluarea voluntară sau negociată: fondatorul ajunge să-și dea seama singur că începe să fie sufocat de birocrație, de discuții interminabile de board, de cerințele managerilor pe care-i conduce și decide de bunăvoie să facă un pas în spate pe un rol care-i permite să lucreze la viziune, la produs, la acel ceva pe care este foarte bun, și aduce un CEO profesionist.
Plecarea cerută de board: sunt și momente în care fondatorul refuză să vadă că a devenit un obstacol în calea creșterii firmei, iar investitorii majoritari, board-ul votează în consiliul de administrație înlocuirea lui într-un mod forțat.
Exemple globale
Steve Jobs (Apple): este, probabil, cel mai cunoscut exemplu de fondator care a fost înlocuit forțat. În 1985, consiliul de administrație al Apple l-a înlăturat pe Steve Jobs din propria companie, considerându-l prea necontrolat și dificil. În locul lui l-au adus pe John Sculley, care ocupase anterior funcțiile de vicepreședinte și președinte al PepsiCo. Jobs a revenit în Apple vreo 12 ani mai târziu, transformat într-un om de afaceri abil, după ce Apple a achiziționat noua companie pe care o fondase între timp, și a reușit chiar să salveze Apple de la un faliment iminent.
Travis Kalanick (Uber): este fondatorul Uber, cel de la care a pornit gigantul mondial din ridesharing. Însă niște scandaluri din companie și controverse legate de cultura pe care o promova în cadrul firmei i-au făcut pe investitorii în Uber să-i ceară acestuia să plece. Dara Khosrowshahi, fost CEO al Expedia Group, a venit în locul fondarului în rolul de CEO și a reușit să stabilizeze Uber și să listeze business-ul.
Larry Page & Sergey Brin (Google): fondatorii Google au lăsat conducerea companiei în mâinile unor executivi experimentați de mai multe ori. De exemplu, la începutul anilor 2000 l-au adus pe Eric Schmidt ca CEO, funcție pe care acesta a ocupat-o timp de un deceniu. Între timp, Page și Brin s-au concentrat pe tehnologie și inovație. Apoi în 2019, cei doi au lăsat cu totul conducerea Google și Alphabet în mâinile lui Sundar Pichai (pe care-l aduseseră în companie în 2015).
Contextul local – DRUID. AI
Liviu Drăgan nu a fost exemplul clasic al unui tânăr care-și încearcă mâna cu un prim startup. Chiar din contră. Anterior DRUID, acesta construise TotalSoft. Însă Liviu Drăgan poate fi un exemplu foarte bun de fondator care a avut abilitatea de a-și structura o echipă încă de la început.
Fondatorul senior: în momentul în care a lansat DRUID, Liviu Drăgan era deja un executiv consacrat. El a preluat rolul de CEO și a condus compania prin fazele inițiale de calibrare a produsului și prin ridicarea rundelor de finanțare (inclusiv o Serie A și o Serie B).
Predarea ștafetei pe piețele mari: pe măsură ce DRUID s-a extins masiv pe piața din SUA și la nivel global, managementul companiei a înțeles că scalarea într-un ritm exponențial necesită o structură mult mai clară a muncii. Așadar, echipa de fondatori a adus alături executivi de top cu experiență pe piața americană, aceștia fiind eliberați de presiunea operării pe piețe pe care nu le cunoșteau bine pentru a se concentra pe viziune, parteneriate și atragere de capital.
Jargon buster: Adult supervision
Definiție: este un termen colocvial folosit în Silicon Valley care descrie aducerea unui executiv cu experiență într-un startup fondat de tineri de 20 de ani, pentru a introduce disciplină financiară și operațională înainte de un IPO sau o Serie B/C. Adică, supravegherea unui adult, așa cum te-ai aștepta în cazul unei familii în care copiii au nevoie să fie monitorizați de un părinte.
Resurse pentru săptămâna aceasta:
De citit: The Hard Thing About Hard Things de Ben Horowitz (co-fondator a16z). Este una dintre cele mai bune cărți pe care să le citiți pentru a vă face o idee și mai bună despre cât de dificil este rolul unui CEO și cum poți lua decizii atunci când nu există nicio opțiune bună.
De ascultat: How I Built This, găzduit de Guy Raz, un podcast cu fondatori care au creat companii și branduri de renume care povestesc despre succes, eșecuri, despre strategii și despre momentele în care au fost nevoiți să facă un pas în spate și să aducă profesioniști din afară.
Cifra ediției: 1,65 miliarde de dolari
Este suma cu care a fost vândută compania Anyscale, un alt business cofondat de românul Ion Stoica, parte și din gigantul Databricks. Anyscale, un startup american specializat în software pentru scalarea sarcinilor de lucru cu inteligență artificială, a fost achiziționat de Nscale, o companie britanică de cloud pentru inteligență artificială.
Vești din ecosistem
Places, aplicația care ne ajută să nu ratăm ce se întâmplă în viața unui oraș
De peste 20 de ani, Andrei Zamfirescu dezvoltă produse digitale în domenii diverse. Acum a fondat Places, proiectul de care se simte cel mai apropiat și asta pentru că a pornit dintr-o problemă pe care o trăiam el însuși.
„Mi se întâmpla des să vreau să ies în oraș și să pierd mai mult timp căutând ce aș putea face decât bucurându-mă de ieșire. Deschideam mai multe aplicații, intram pe diferite site-uri, întrebam prieteni și, după douăzeci de minute, încă nu luasem nicio decizie. Atunci am realizat că nu ducem lipsă de evenimente. Ducem lipsă de context. Avem foarte multe informații, dar sunt împrăștiate. Așa a apărut Places: din dorința de a avea un singur loc în care să descoperi ce merită făcut în oraș”, spune Andrei.
Ce face Places
Adică Andrei și echipa sa au reușit să adune într-un singur loc informații despre concerte, spectacole, târguri, expoziții, activități pentru copii, evenimente sportive și multe alte experiențe din apropierea fiecăruia dintre noi, tocmai pentru a ne ajuta să nu aflăm prea târziu că a fost ceva fain care ne interesa iar noi am ratat.
E ca rubrica „Ce se întâmplă în oraș” din ziarul de duminică, doar că este actualizată în fiecare zi și o ai mereu în buzunar, după cum glumește Andrei.
„De fapt, Places nu este doar despre evenimente. Este despre descoperire. Cele mai multe platforme răspund la întrebarea: „Cum cumpăr un bilet?”. Noi încercăm să răspundem la întrebarea care apare înainte: Ce merită să descopăr astăzi?”, ne povestește Andrei.
Fondatorul aplicației explică faptul că nu încearcă prin Places să îi țină pe oameni cât mai mult în aplicație. Ba chiar din contră, rolul său fiind de a ne ajuta să găsim rapid evenimentele care ne interesează și apoi să putem merge la ele.
O aplicație centrată pe oameni
Există aplicații pentru cumpărarea de bilete, platforme care recomandă restaurante și rețele sociale unde oamenii află despre evenimente. Nu aceasta este noutatea pe care o aduce Places.
„Nu încercăm să le înlocuim și nici să construim încă o aplicație de același tip. Facebook îți arată ce postează oamenii. Google îți răspunde la ceea ce cauți. Places încearcă să-ți arate ceea ce încă nu știai că merită descoperit. Marile platforme ne conectează cu lumea întreagă. Noi vrem să îi reconectăm pe oameni cu propriul oraș”, detaliază el.
De altfel, Places pornește de la om, nu de la eveniment.
„Unde ești acum? Ce îți place? Ce ai putea descoperi în următoarele două ore? Pe baza acestor lucruri încercăm să facem recomandările cât mai relevante, astfel încât fiecare utilizator să simtă că aplicația îi înțelege interesele, nu doar îi afișează o listă impersonală de evenimente”, mai spune Andrei.
În același timp, prin intermediul Places, Andrei le oferă organizatorilor de evenimente o întreagă platformă prin care își pot promova proiectele, își pot construi o comunitate și își pot gestiona evenimentele folosind instrumente precum spații de lucru colaborative, control granular al accesului și permisiunilor, gestionarea partenerilor și co-organizatorilor, campanii către audiențe relevante, configurarea programului și biletelor, validarea accesului prin scanarea codurilor QR, administrarea locațiilor, aprobarea conținutului media și monitorizarea performanței evenimentelor.
„Ținem foarte mult și la componenta socială a proiectului. De aceea oferim acces gratuit artiștilor aflați la început de drum, organizațiilor non-profit și inițiativelor culturale locale. Credem că tehnologia trebuie să îi ajute și pe cei care au idei bune, nu doar pe cei care au cele mai mari bugete de promovare”, concluzionează Andrei Zamfirescu, fondatorul Places.
Ne revedem săptămâna viitoare. Până atunci, dacă aveți o întrebare despre startup-uri și anteprenoriat puteți să trimiteți un reply la acest mail și promitem să răspundem sau să o „explicăm” în edițiile viitoare!
 | A guest post by
|