New York-ul și-a ales primarul care promite să-l salveze. Zohran Mamdani intră în război cu Trump
S-a născut o nouă stea în politica americană: Zohran Mamdani. O stea care devine o mare problemă pentru rețeaua MAGA și administrația Trump. Zohran Mamdani, candidat din partea Partidului Democrat, a fost ales primar al orașului New York, devenind astfel primul primar musulman din istoria orașului. La doar 34 de ani.
E o victorie de manual care ar trebui predată la școlile de științe politice și în Europa. Zohran Mamdani a câștigat cu o prezență extraordinară la firul ierbii și o comunicare PERFECTĂ în social media, vie, vizuală și adaptată lumii care are tot mai mult un comportament tiktokizat și instagramabil.
Mamdani a făcut cam ce a făcut la noi Nicu Ștefănuță în campania de anul trecut pentru alegerile europene, dar la o scară mult mai mare, mai complex și mult mai teatral. Le-a vorbit pe limba lor tinerilor ignorați de elita politică tradițională și a ridicat mult ștacheta prin promisiuni aproape imposibil de realizat în New York-ul de azi, precum majorarea impozitelor pentru corporații și înghețarea chiriilor reglementate, locuințe sociale mai multe, grădinițe gratuite, transport public gratuit, case ieftine și acces la tratamente medicale pentru cei care nu și le permit + taxelor pentru cei mai bogați.
Populismul său viu de stânga l-a făcut primar al New York-ului, iar rețeta a funcționat pentru că mesajele sale au avut ca țintă status quo-ul capitalist pur-sânge american. Asta i-a atras pe tineri și pe toți cei care încep deja să simtă că nu-și mai permit orașele în care au trăit toată viața.
De fapt, tema centrală a alegerilor din New York a fost nivelul de trai și faptul că metropola americană a devenit un oraș care nu mai e accesibil propriilor locuitori, iar mobilitatea urbană, oricât de performantă tehnic, a devenit sufocantă economic. Într-o asemenea realitate, discursul lui Mamdani, care spune că „viața nu trebuie să fie atât de grea”, a devenit mai mult decât o lozincă. A devenit o promisiune de supraviețuire urbană vândută extrem de bine pe rețelele sociale.
Mamdani, prin modul său de a comunica în online, natural și cu emoție, a reușit să atingă exact nervul pe care s-ar putea să-l atingă și un extremist la București (poate nu acum, dar la următoarele alegeri din 2028) dacă nu suntem atenți: ruptura tot mai mare dintre omul „de rând” și orașul care, deși prosperă, îl exclude treptat.
Cum a comunicat în online? Păi, pentru cine nu l-a urmărit, Mamdani a creat videoclipuri virale în care explica problemele economice, inventând chiar și un termen precum „halalflation” pentru a descrie scumpirile care afectează produsele „halal” (adică permise conform tradiției islamice), dar și, mai larg, inflația care lovește comunitățile musulmane și clasele de jos.
Mai mult, le-a vorbit tinerilor prin clipuri pline de bucurie, umor și mesaj coerent pe TikTok și Instagram și astfel a atras mii de tineri entuziaști și voluntari spre Partidul Democrat și spre campania lui, mulți dintre ei fiind la prima votare.
Le-a expus o problemă importantă pentru tinerii din New York, adică promisiunea de a îngheța chiriile, înainte de a se arunca, simbolic, în apele reci ale Coney Island. A avut parte de fotografii virale cu o căsătorie spontană în metrou și de un moment devenit emblematic în care Mamdani vorbea poetic despre prețurile chiriilor în timp ce alerga maratonul din New York.
Mai mult, clipul în care a intervievat muncitori americani de culoare despre motivele pentru care au votat cu Trump sau nu au votat deloc a avut, la fel, un impact mare în online. Iar faptul că a insistat să meargă în comunități, inclusiv printre critici, l-a făcut pe Mamdani politicianul necunoscut care a ajuns lider al celui mai cunoscut oraș din lume.
Însă GREUL abia acum începe.
De ce? Pentru că Mamdani urmează să urce în scaunul puterii și să se apuce SĂ LIVREZE. Și de la putere e mult mai greu decât din opoziție, chiar dacă jurnaliștii The Guardian scriu că fierul e încă fierbinte și practic se poate mula la context pentru a crea mici revoluții care să se transforme apoi într-un curent mai mare.
Dar, dincolo de emoție, realismul economic al acestor promisiuni rămâne sub semnul întrebării. New York-ul este un oraș construit pe dinamica pieței libere, iar bugetul municipal depinde masiv de investiții private și de sprijinul federal. În plus, cu Donald Trump amenințând că va reține fondurile federale destinate orașului, implementarea unei agende de tip Mamdani ar putea deveni un act de echilibristică între idealism și faliment.
Chiar și măsuri moderate, precum plafonarea chiriilor, ar putea lovi în dezvoltatorii imobiliari, în timp ce planurile pentru transport gratuit sau salariu minim de 30$ pe oră ar necesita un buget pe care orașul nu-l are fără sprijinul Washingtonului.
Iar Mamdani nici nu a urcat pe scaunul de la primărie și a început să spună: „Dacă cineva poate arăta unei națiuni trădate de Donald Trump cum să-l învingă, acela este orașul care i-a dat naștere. Nu numai că astfel îl oprim pe Trump, ci și pe următorul. Donald Trump, știu că te uiți, dă volumul mai tare”.
Un mesaj care îi arată curajul politic, dar care va fi plătit scump în următoarele luni, pe timpul, nervii și banii oamenilor din New York. Pentru că Trump nu are nicio problemă în a fi răzbunător și a pune presiune pe adversarii politici pentru a le submina puterea.
Altfel, carisma lui Mamdani, felul în care vorbește despre chirii, transport sau mâncare ca despre demnitate, au reaprins spiritul civic al unei generații care nu mai crede în nimic. Și acest lucru e de aplaudat și de studiat.
Numai că realitatea economică a orașului pe care îl va conduce rămâne o forță de gravitație crudă care trage în jos orice promisiune frumoasă, oricât de bine ar suna ea în online și oricât de mult ar ridica emoția până la cer.
Iar de aici încolo, va conta nu cât de tare a fost aplaudat pe internet Mamdani, ci dacă va reuși să aducă o gură de aer proaspăt în domeniile unde orașul se sufocă lent, sub propria sa prosperitate.
Dacă Mamdani reușește să livreze măcar 30% din ceea ce a promis, el va deveni nu doar un primar de succes New Yorkului într-un context dificil, ci noul vârf de lance al Partidului Democrat, adică un lider politic capabil să reactiveze tinerii, minoritățile și generația care nu mai crede în politică, adică exact electoratul ăla activ care, în 2028, ar putea decide cine va fi următorul președinte al SUA.
Dar până atunci, visul progresist al lui Mamdani se va lovi curând de realitatea fiscală nemiloasă care nu iartă niciun politician care călărește valurile opoziției și ajunge în scaunul puterii. Iar misiunea lui Mamdani va fi să facă echilibristică între idealism și pragmatism, adică între a livra ceva concret și a nu se prăbuși sub presiunea pieței și a unei administrații federale ostile.
