„O nouă Ialta economică”? Capcana întinsă de Trump lui Zelenski în Donbas și decizia fără precedent luată de Europa prin Articolul 122
După ce SUA a dezvăluit public noua Strategie de Securitate care preia, în realitate, viziunea pe care Putin o urmărește de două decenii, după cum scrie boardul editorial al Financial Times, adică împărțirea lumii și limitarea influenței americane doar la emisfera vestică, Trump încearcă acum să forțeze un acord defavorabil Kievului.
Mai concret spus, Statele Unite fac presiuni asupra Ucrainei ca să își retragă trupele din Donbas și să creeze o „zonă economică liberă” în porțiunile din regiune controlate acum de Kiev, a declarat, joi, președintele Volodimir Zelenski, potrivit The Guardian.
Anterior, SUA sugeraseră ca Ucraina să predea Rusiei părțile din Donbas pe care încă le controlează, dar acum Washingtonul a sugerat o versiune de compromis în care trupele ucrainene s-ar retrage, dar trupele rusești nu ar avansa în acest teritoriu, a mai precizat Zelenski.
„Cine va guverna acest teritoriu, pe care îl numesc «zonă economică liberă» sau «zonă demilitarizată», nu știu”, a afirmat joi președintele ucrainean direct de la Kiev. Zelenski a mai spus că Ucraina nu crede că planul este corect, fără garanții că trupele rusești nu vor prelua pur și simplu zona după o retragere ucraineană.
„Dacă trupele unei părți trebuie să se retragă, iar cealaltă parte rămâne unde este, atunci ce îi va împiedica pe acești ceilalți soldați, pe ruși? Sau ce îi va împiedica să se deghizeze în civili și să preia această zonă economică liberă? Toate acestea sunt foarte grave. Nu este un fapt că Ucraina ar fi de acord cu asta, dar dacă vorbim despre un compromis, atunci acesta trebuie să fie un compromis corect”, a ținut să mai precizeze Zelenski, spunând și că dacă Ucraina ar fi de acord cu o astfel de schemă, ar fi necesare alegeri sau un referendum pentru a o ratifica.
Capcana
Pe scurt, Washingtonul propune o „demilitarizare” pentru Kiev și o „înghețare” a frontului avantajoasă pentru Moscova.
Întrebarea de 1.000 de puncte se referă la cine ar administra această zonă tampon, cine ar garanta securitatea ei și ce mecanism ar împiedica trupele rusești să se infiltreze „ca civili”, consolidând controlul sub acoperire.
Zelenski a punctat aceste riscuri într-un mod aproape didactic, după cum indică CNN, sugerând că fără garanții ferme și o simetrie în procesul de retragere, orice compromis devine o capcană.
Iar președintele ucrainean a subliniat chiar și faptul că Ucraina nu vrea să repete greșeala Memorandumului de la Budapesta, când a cedat arma nucleară în schimbul unor promisiuni de care nu s-a ținut cont. De aceea, Kievul insistă pe garanții juridic obligatorii, semnate de Congresul american și validate de europeni, ca singură ancoră reală împotriva unui nou val de agresiune rusă, după cum notează și New York Times.
Într-un interviu publicat marți de Politico, Trump i-a cerut lui Zelenski „să se trezească și să înceapă să accepte lucrurile”, aluzie la cedarea unor teritorii din estul Ucrainei către Rusia, o idee respinsă atât de Kiev, cât și de susținătorii europeni ai acestuia. Mai mult, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, a declarat că Trump este „extrem de frustrat” atât de atitudinea Rusiei, cât și de cea a Ucrainei față de procesul de pace.
Concret, în timp ce administrația Trump face presiuni pentru a se încheia un acordul până la Crăciun, europenii încearcă să recalibreze discuția. Germania, Marea Britanie și Franța au transmis Washingtonului un contra-plan, încercând să-l îndepărteze pe Trump de tentația unui acord care ar recompensa Moscova cu teritorii pe care nu a reușit să le cucerească militar.
Iar cancelarul german Merz a spus joi că discuția se poartă acum despre ce teritorii ar fi dispusă Ucraina să cedeze, dar acest verdict nu aparține nici Berlinului, nici Parisului, nici Washingtonului, ci doar președintelui ucrainean și propriului său popor.
Merz a mai spus că ar fi o greșeală ca Zelenski să fie forțat să încheie un acord de pace pe care poporul său nu îl poate accepta după ani de suferință.
Pe de altă parte, Rusia încearcă să schimbe raportul de putere înainte ca negociatorii să intre într-o adevărată faza finală. Iar pentru asta, trupele lui Putin atacă infrastructura energetică a Ucrainei, presează militar la Pokrovsk și încearcă să demonstreze că timpul curge în favoarea Kremlinului.
Iar ca să pluseze, ministrul de externe rus Serghei Lavrov a declarat joi că Moscova nu are un termen-limită pentru încheierea războiului. Ăsta-i genul de mesaj menit să întărească presiunea psihologică în negocieri și să arate că Rusia își permite să aștepte, în timp ce Ucraina nu.
Separat, în timp ce SUA presează pentru o soluție rapidă, oficialii europeni și NATO avertizează asupra pericolului pe termen lung. Direct de la Berlin, Mark Rutte, secretarul general al NATO, a atras atenția că o victorie a lui Putin ar face perspectiva unui război în Europa mult mai reală. Șeful NATO a criticat și complacerea ani la rând a continentului european în fața amenințării rusești și a avertizat că Europa trebuie să se pregătească de un război asemănător celui din timpul bunicilor și să crească rapid cheltuielile pentru apărare.
Michael Clarke, analist militar la Sky News, a spus la postul britanic de televiziune că deși remarcile lui Rutte nu au fost optimiste, acestea se bazează pe o filozofie clară.
„Ceea ce spune el, într-un fel, este că trebuie să ne dăm seama că am trăit o perioadă unică de securitate a istoriei europene. Ceea ce privim acum de fapt este posibilitatea distinctă a unui tip de confruntare militară cu Rusia, o confruntare care nu este neapărat război, dar care devine din ce în ce mai probabilă, mai ales că Statele Unite s-ar putea îndepărta de Europa. Dar ceea ce afirmă el este ceea ce comandanții militari spun de doi sau trei ani: dacă vrem să evităm un război catastrofal total, trebuie să fim pregătiți. Trebuie să-l descurajăm, ceea ce înseamnă că trebuie să fim pregătiți să-l combatem. Nu-l poți evita doar prin mijloace diplomatice”, a indicat Clarke.
În paralel cu aceste previziuni, se fac pași pentru viitorul european al Ucrainei, mai scrie presa britanică. Oficiali UE s-au întâlnit joi la Liov pentru a discuta despre procesul de aderare, în ciuda blocajelor continue din partea premierului maghiar Viktor Orbán. Sursele europene consemnează că există un consens larg între ceilalți membri UE pentru acceptarea Ucrainei, iar Zelenski speră că Donald Trump își va folosi pârghiile de influență pentru a debloca opoziția Ungariei.
Activarea articolului 122 și decizia fără precedent a UE
În tot acest context, UE a luat joi o decizie fără precedent de a activa Articolul 122 pentru a imobiliza pe termen nelimitat activele Băncii Centrale a Rusiei, în valoare de 210 miliarde de euro.
Această măsură radicală vine ca răspuns direct la modul în care administrația Trump privește războiul de agresiune al lui Putin în Ucraina și relația cu aliații europeni, situație care a forțat Europa să își asume responsabilitatea financiară totală pentru Ucraina, ale cărei nevoi sunt estimate la 135 de miliarde de euro pentru perioada 2026 - 2027, după cum indică jurnalistul Euronews Jorge Liboreiro.
El mai spune că planul propus de Ursula von der Leyen transformă aceste active lichide într-o sursă de finanțare pentru un „împrumut de reparații” cu dobândă zero. Practic, banii sunt folosiți pentru a finanța Ucraina, iar împrumutul va fi considerat achitat fie prin reparațiile de război plătite ulterior de regimul de la Moscova, fie prin confiscarea acestor active.
Mecanismul legal ales, Articolul 122, a fost conceput pentru urgențe economice și oferă un avantaj tactic major, pentru că permite adoptarea deciziilor cu majoritate calificată, ocolind astfel necesitatea unanimității și, implicit, riscul de veto din partea unor țări precum Ungaria.
Până acum, sancțiunile trebuiau reînnoite la fiecare șase luni, fiind vulnerabile la șantaj politic. Doar că prin noua interpretare legală, Comisia Europeană a argumentat că războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina constituie o urgență economică pentru UE, drept urmare a blocat fondurile până când Rusia îndeplinește două condiții aproape imposibile la momentul la care suntem azi: încetarea agresiunii, inclusiv a celei hibride desfășurată pe teritoriul Europei, și plata reparațiilor de război în Ucraina. Astfel, activele rămân blocate indiferent de voința unui singur stat membru.
Ce a transmis UE mai exact prin decizia de joi? Că SUA și Rusia nu pot decide soarta activelor fără Europa. Indiferent de presiunile externe sau de viitoarele negocieri de pace, mecanismul adoptat de Comisia Europeană se asigură că banii rămân sub controlul UE. Iar asta e o primă mare dovadă de autonomie strategică, prin care europenii s-au asigurat că, chiar dacă sancțiunile tradiționale ar fi blocate în viitor, baza legală oferită de Articolul 122 menține activele înghețate, transformându-le într-o garanție solidă pentru finanțarea Ucrainei și pentru eventuala reconstrucție a acesteia.
Alegerile
În interviul pentru Politico, Trump a mai spus că Ucraina, care „a pierdut multe teritorii”, ar trebui să organizeze alegeri. „Cred că este momentul să se organizeze alegeri”, a afirmat Trump, acuzând Kievul că „folosește războiul” pentru a evita organizarea lor.
„Liderii ucraineni vorbesc despre democrație, dar se ajunge la un punct în care nu mai este o democrație. Poporul ucrainean ar trebui să aibă această voie să facă această alegere”, a insistat Trump.
Răspunsul de la Kiev nu a întârziat să apară. Președintele ucrainean a declarat că e pregătit să modifice legislația ucraineană și să organizeze alegeri în timp de război, în următoarele 60-90 de zile, însă a făcut apel la partenerii americani și europeni să contribuie la asigurarea securității scrutinului în contextul războiului.
„Problema alegerilor din Ucraina este o chestiune care ține de poporul Ucrainei, nu de poporul altor state, cu tot respectul cuvenit partenerilor noștri. Sunt pregătit pentru alegeri. Am auzit că eu personal mă agăț de funcția de președinte, că mă agăț de ea și că acesta este, se pare, motivul pentru care războiul nu se termină - aceasta, sincer, este o poveste complet absurdă”, a indicat președintele ucrainean.
Doar 20,3% dintre ucraineni ar vota pentru președintele Volodimir Zelenski la viitoarele alegeri prezidențiale, arată un sondaj Info Sapiens publicat chiar marţi. Chiar și așa, Zelenski rămâne candidatul cu cel mai mare nivel de susținere, scrie publicația ucraineană Kiev Independent.
Sondajul a fost realizat între 13 și 28 noiembrie, la scurt timp după izbucnirea unui amplu scandal de corupție în care au fost implicați apropiați ai președintelui și membri ai Guvernului. În octombrie, înainte de scandal, 24,3% dintre respondenți declarau că l-ar vota pe Zelenski.
Fostul comandant al armatei ucrainene, Valerii Zalujnîi, care acum ocupă postul de ambasador al Ucrainei în Marea Britanie, se află pe locul al doilea, cu 19,1%, în creștere cu trei puncte față de sondajul din octombrie. Pe locul al treilea se situează șeful serviciului de informații militare, Kirilo Budanov, cu 5,1%. Potrivit sondajului, 23,6% dintre cei chestionați fie nu au putut decide, fie au preferat să nu răspundă la întrebare.
Pacea prin business
Wall Street Journal a scris pe 10 decembrie că noua strategie a Casei Albe pentru oprirea războiului lui Putin se bazează pe o premisă controversată, conform căreia o pace durabilă poate fi construită doar prin restabilirea legăturilor economice și energetice dintre Occident, Ucraina și Rusia.
Planul american prevede un mecanism financiar complex ce presupune utilizarea celor 200 de miliarde de dolari din activele rusești înghețate ca pârghie pentru a atrage investiții private masive din SUA, vizând nu doar reconstrucția tehnologică a Ucrainei (inclusiv proiecte la centrala Zaporojie), ci și, în mod surprinzător, revitalizarea unor sectoare strategice rusești, precum exploatările petroliere arctice sau metalele rare.
Această viziune, comparată de unele voci occidentale cu o „nouă Ialta economică”, e privită cu mari rezerve de trioul Berlin, Paris și Londra. De ce? Păi pentru că aliații europeni se tem că reintegrarea economică a Moscovei i-ar regenera capacitatea militară și de aceea insistă ca fondurile confiscate să fie direcționate exclusiv către sprijinirea bugetară și înarmarea Kievului, nu spre proiecte comune cu agresorul.
Cum ar arăta această „Ialta Economică”? Păi Rusia ar primi acces la capital occidental, iar companiile americane ar primi permisiunea să investească din nou în Rusia, în sectoare critice precum petrolul din Arctica sau în exploatarea de pământuri rare (esențiale pentru cipuri și tehnologie).
În viziunea extrem de rudimentară geopolitic a Administrației Trump se crede că dacă marile companii americane fac afaceri în Rusia, Moscova se va îndepărta de China. E cumva o încercare de a-l „cumpăra” pe Putin pentru a-l scoate din brațele Beijingului. Ceva mai utopic nu există.
Problema e că această „Ialta Economică” face ca Ucraina să devină o „zonă de tranzit” economic. Adică Ucraina ar fi transformată într-un hub economic unde se întâlnesc interesele rusești și cele americane. De exemplu, acea „zonă economică liberă” pe care o cere Trump în Donbas sau centre de date alimentate de curentul de la Zaporojie.
De ce e ideea asta periculoasă și pentru Europa? Păi pentru că a permite companiilor americane să facă profit în Rusia înseamnă a șterge cu buretele crimele de război și a repara economia rusă, permițându-i lui Putin să își refacă armata pentru un viitor război.
În plus, la fel ca în 1945, deciziile se iau între Washington și Moscova. Ucrainei i se va spune practic: „Vei fi o zonă economică liberă, fie că îți place, fie că nu, pentru că așa e bine pentru business-ul global”. Mai mult, Europa tocmai s-a chinuit timp de trei ani să scape de gazul rusesc, iar o „Ialta economică” ar însemna reconectarea circuitelor economice cu Rusia, punând din nou securitatea energetică a Europei în mâinile Kremlinului.
Altfel spus, „o nouă Ialta economică” nu ar înseamna nimic altceva decât o pace cinică și tranzacțională în care Ucraina e doar moneda de schimb pentru ca SUA să facă afaceri cu Rusia, iar Europa e lăsată pe dinafară și obligată să accepte că agresorul nu este pedepsit, ci devine partener de afaceri.
Tot Wall Street Journal scrie și că discuțiile dintre SUA și Rusia, purtate prin intermediari precum Jared Kushner (ginerele lui Trump), sunt descrise de sursele de la Casa Albă drept constructive, iar planul mai mare e un acord care vizează și multe aspecte economice.
Cei 4 piloni
Cu alte cuvinte, la cum arată lucrurile acum, războiul se îndreaptă rapid către un deznodământ impus de realitatea epuizării resurselor, nu de preferințele Ucrainei, țara agresată. Washingtonul gestionează acum două „piste” diplomatice distincte: una cu Kievul și alta direct cu Moscova, iar cadrul negocierilor s-a format, scrie jurnalistul Balazs Jarabik într-o analiză pe X, în jurul a patru piloni:
teritoriu (unde Donbasul rămâne punctul nevralgic),
garanții de securitate,
arhitectura NATO/europeană,
regimul sancțiunilor și reconstrucția.
Pentru Zelenski, retragerea din Donbas echivalează politic cu o capitulare, iar succesul oricărui acord depinde de obținerea unor garanții de securitate credibile, într-un context complicat de faptul că prezența trupelor NATO pe sol ucrainean rămâne o „linie roșie” absolută pentru Kremlin.
Balazs Jarabik precizează și că situația de pe front la final de 2025 indică o deteriorare gravă a capacității de luptă a Ucrainei, avansul rusesc fiind cu 80% mai rapid comparativ cu anul anterior. Iar aici nu mai e vorba doar de oboseală, ci de o degradare structurală: unele batalioane au rămas cu sub 20 de soldați activi, iar brigăzile sunt reduse la câteva sute de oameni.
În acest context, Kievul se confruntă cu o dilemă existențială între Est și Sud. Menținerea trupelor în Donbas păstrează legitimitatea politică, dar riscă să lase vulnerabil Sudul, care e vital economic, expunând regiunea Zaporojie la izolare și uzură treptată în fața trupelor rusești.
Mai mult, balanța tehnologică înclină și ea în favoarea Rusiei, care copleșește apărarea ucraineană prin producția masivă de drone ieftine, pe care sistemele occidentale de precizie nu le pot contracara eficient din punct de vedere al costurilor, mai arată Balazs Jarabik.
În același timp, Rusia utilizează energia ca un instrument de presiune strategică calculată, distrugând capacitățile de generare (termică și hidro) în proporție de 80-90%, lăsând astfel Kievul și regiunile centrale cu doar 20-25% din necesarul de electricitate.
Strict din punct de vedere tactic, Moscova evită colapsul total al rețelei (lovirea stațiilor de 750 kV) pentru a menține o stare de criză perpetuă fără a distruge complet sistemul. Asta în strategia militară se numește „strangulare controlată”.
În analiza lui Balazs Jarabik se mai indică faptul că geopolitic, SUA par să accepte o schimbare de paradigmă, noua strategie de securitate recunoscând Rusia ca un „stakeholder” (parte interesată) în arhitectura de securitate europeană.
Trump îi critică pe liderii europeni
După niște zile atât de pline din punct de vedere diplomatic și după ce a declarat zilele trecute că Europa e „un grup de națiuni în descompunere, conduse de oameni slabi”, ei bine, Trump a condiționat prezența la un posibil summit european privind pacea pentru Ucraina de existența unor negocieri solide, după o serie de discuții contondente cu liderii Germaniei, Franței și Marii Britanii, pe care el însuși le-a recunoscut.
„Am discutat în termeni destul de duri despre Ucraina. Am avut câteva dispute în legătură cu anumite persoane și vom vedea cum se vor rezolva lucrurile. Am spus că, înainte de a participa la o întâlnire, vrem să aflăm câteva lucruri. Ei ar dori să participăm la o întâlnire în Europa în weekend, iar noi vom lua o decizie în funcție de rezultatul discuțiilor. Nu vrem să pierdem timpul”, a declarat Trump, după o convorbire cu premierul britanic Keir Starmer, președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Friedrich Merz.
Washingtonul a pus pe masă un plan revizuit în 20 de puncte care, deși oferă Kievului perspectiva aderării la UE și garanții de securitate similare Articolului 5, conține clauze alarmante pentru partenerii europeni: recunoașterea de facto a teritoriilor ocupate de Rusia, limitarea efectivelor armatei ucrainene la 800.000 de militari și, cel mai grav, excluderea Europei din decizia finală privind activele rusești.
Tocmai din acest motiv Europa s-a gărbit să adopte joi mecanismul de urgență pentru a menține înghețate pe termen nelimitat activele rusești.
Citește și textul meu din Cotidianul.ro despre noua strategie a SUA care pune cruce extinderii NATO.
