Spune Nicușor Dan într-un interviu pentru ProTV că „fenomenul corupției trebuie atacat frontal” și că „acest flagel care afectează societatea trebuie să devină o preocupare a Serviciului Român de Informații, prin mecanisme pe deplin constituționale, foarte bine definite din punct de vedere juridic”. Concret, președintele a spus că ofițerii SRI, prin natura meseriei lor, pot „să cunoască, să acceadă la zone de corupție”.
Nicușor Dan a precizat că cerința sa ca SRI să se implice în lupta anticorupție va face parte din viitoarea Strategie de Securitate Națională.
Nu mai departe de finalul lunii trecute, președintele Nicușor Dan declara că a existat „o influenţă” a Serviciului Român de Informaţii în viaţa politică şi în zona economică din România și că pe viitor trebuie „să prevenim excesele și interferenţele SRI cu diferite fenomene sociale pe care le-am văzut de-a lungul timpului”. În plus, președintele mai spunea că „un director civil ar trebui să fie garanţia pentru lucrul ăsta”.
Numai că nici până la acest moment au trecut 141 de zile de când președintele Nicușor Dan a fost învestit în funcție li nu a numit un director civil al SRI, poziție care a ajuns să fie vacantă de 834 de zile.
Mai mult, președintele a spus că își dorește implicarea SRI în lupta anticorupție, dar nu a fost capabil sau nu a vrut să explice, dincolo de generalități retorice, cum se va asigura el personal și prin ce mecanisme că controalele fiscale nu se vor face doar la firmele sau companiile care nu fac parte din rețeaua de influență a unor anumite grupări de interese din jurul serviciilor de informații.
L-am întrebat acest lucru încă din 4 iunie, într-o conferință de presă organizată la Palatul Cotroceni. Răspunsul său atunci a fost vag. Mi-a spus că serviciile de informații au rolul strict de a culege informații relevante pentru securitatea națională, iar controalele financiare sunt responsabilitatea ANAF, în timp ce investigarea infracțiunilor revine parchetelor.
Principala idee pe care a susținut-o Nicușor Dan a fost dorința sa ca zona de evaziune fiscală să devină o prioritate pentru activitatea serviciilor de informații. Apoi, ca răspuns la întrebarea mea privind prevenirea abuzurilor din trecut, președintele a adus în discuție importanța controlului civil asupra serviciilor, menționând că o măsură esențială pentru acest control este prezența unui director civil la conducerea acestora.
Dar momentan nu a făcut prea mari eforturi ca în fruntea SRI să propună un om care să ajute la combaterea marii evaziuni care sugrumă economia României.
Noul șef la SRI nu trebuie să reprezinte doar o simplă rotație de cadre între aceleași tabere politice, ci trebuie să fie un om din afara jocurilor politice actuale, care să își asume probabil cel mai greu mandat al carierei sale: scoaterea SRI din logica tranzacțiilor și compromisurilor moștenite din era tranziției.
Ei bine, un astfel de lider ar trebui să fie validat printr-un pact de încredere între președinte, premierul Bolojan și propria sa echipă pe care o aduce la vârful celui mai important serviciu din România, pentru a crea o triadă de putere orientată exclusiv către curățenia statului și reformele care sunt necesare pentru a reveni pe linia de plutire.
În acest scenariu ideal și utopic în același timp, am avea un SRI eliberat de presiunile rețelelor politice controlate de PSD și PNL, adică un serviciu de informații care ar putea deveni un adevărat garant al reformei statului român.
Iar asta s-ar vedea mai ales prin sprijinul informațional pe care îl poate furniza, sprijin care ar înclina balanța în favoarea taberei reformatoare, identificând mecanismele prin care sinecuriștii și politrucii blochează schimbările și aducând la lumină interesele obscure care subminează statul.
Bine, unii or să spună că discuția e complexă, dar nu e vorba aici despre a transforma serviciile într-un arbitru absolut, ci de a le repoziționa ca partener de încredere într-un efort național de reconstrucție, a cărui bază nu e deloc solidă în acest moment.
De aceea, această numire la SRI pe care ar trebui să o facă Nicușor Dan cât mai repede nu ar trebui să fie una tehnică, ci una profund politică în sensul cel mai bun al cuvântului.
Dacă vine cu un om gata de luptă și cu scopul clar definit că e acolo pentru interesul național, președintele ar putea arăta prin această decizie că și-a înțeles în final rolul și că a înțeles și gravitatea momentului, iar acum e dispus să meargă până la capăt cu reforma statului alături de premierul pe care l-a numit în funcție.
Contează însă cât de mult își dorește președintele să reformeze SRI-ul sau cât de mult a fost capturat de servicii, după cum umblă vorba prin piață. Și nu cred că trebuie să ne ferim să spunem și că lucrăm în acest moment și cu ipoteza că se creează iluzia optică în spațiul public că președintele Nicușor Dan susține o reformă a serviciilor prin implicarea în combatere evziunii fiscale, când de fapt doar se mimează reforma și, de fapt, se întărește cadrul pentru abuzuri.
Marea problemă e că în spatele acestei ambiguități politice se află și un calcul rece al lui Nicușor Dan: prin păstrarea interimatului la SRI și prin declarații generale despre implicarea serviciilor în lupta anticorupție, președintele își menține marja de manevră față de diferitele centre de putere.
Însă această strategie a ambiguității vine cu un cost major la care probabil președintele nu e în acest moment atent. Mai exact, abordarea lui perpetuează cultura instituțională a „statului paralel” în care responsabilitățile nu sunt clar delimitate, iar controlul democratic asupra serviciilor rămâne fragil. De fapt, el NICI NU EXISTĂ în Parlament.
Ce-i drept, suntem pe un teren minat cu discuția asta, căci România nu a avut niciodată o dezbatere serioasă despre limitele și mandatul serviciilor în economie, iar acum, în loc să clarifice, președintele amplifică neîncrederea publică prin mesaje contradictorii.
Marele pericol? Să intrăm într-o zonă unde lipsa de claritate în raport cu rolul SRI în combaterea corupției fiscal-economice să ducă la ciocniri instituționale cu ANAF și Parchetele. Și dacă nu se trasează limite clare, în practică vom vedea un teritoriu gri în care informațiile, anchetele și deciziile fiscale se vor amesteca într-un mod care poate fi exploatat politic sau economic. Iar asta, prieteni, e o rețetă clasică pentru abuzuri și reglări de conturi sub acoperirea luptei anticorupție.
Iar legat de SRI, mai trebuie spus un lucru asupra căruia nu foarte multă lume s-a aplecat: schimbarea nu poate veni doar de la vârf, ci ea trebuie să pătrundă în întreaga structură a serviciului. Un nou director, oricât de reformist ar fi, se va confrunta cu o cultură instituțională formată în trei decenii de tranziție (care știm cum au arătat), una care mai mult ca sigur va fi rezistentă la transparență și la limitarea sferei de influență.
Așa că adevărata provocare a reformei constă în implementarea unui nou cadru profesional, bazat pe meritocrație, pe respectarea strictă a mandatului legal și pe înțelegerea faptului că Serviciul Român de Informații este un instrument al statului de drept, nu un centru de putere autonom care generează bani și putere pentru diverse grupuri de interese.
