PSD și AUR apasă același buton, dar vor finaluri diferite: unii vor să scape de Bolojan, alții vor monopolul opoziției. PNL riscă soarta PNȚCD
Bolojan are o șansă unică pe care trebuie să știe cum să o joace, PNL are o dilemă existențială de rezolvat, iar PSD și AUR votează aceeași moțiune, dar nu vor același lucru după moțiune. De aici vine toată complexitatea jocului politic din aceste zile.
Grindeanu a spus ieri ceva foarte important la Parlament, și anume că PSD „respectă” punctul de vedere al președintelui Nicușor Dan privind evitarea unei coaliții PSD–AUR și că „ori suntem în opoziție, ori facem parte dintr-o coaliție pro-europeană”, eventual „mai ajustată”.
Ajustarea ar fi scoaterea USR de la masa guvernării, măsură care s-ar negocia după ce pică guvernul Bolojan.
Grindeanu a mai spus și că PSD a depus moțiunea împreună cu AUR pentru a „maximiza șansele” de a o trece, evitând riscul ca două moțiuni separate să se anihileze reciproc.
De aici putem deduce că PSD nu vrea, în acest moment, să guverneze cu AUR. PSD vrea să folosească voturile AUR pe post de rangă parlamentară împotriva lui Bolojan, apoi să revină într-o formulă de guvernare pro-europeană, dar fără Bolojan. Cel mai probabil tot cu un premier liberal, dar mai maleabil cu interesele PSD, potrivit surselor politice.
AUR, în schimb, are alt interes. AUR nu are niciun motiv strategic să intre acum într-o guvernare cu PSD sau PNL, pentru că exact guvernarea este bau-baul pe care îl vinde propriului electorat.
Pentru electoratul AUR, ideea de „sistem” înseamnă partidele care guvernează, instituțiile, Bruxelles-ul, programul de reformele, măsurile de austeritate. Acestora AUR-iștii le-au pus deja etichete propagandistice de tipul „trădare națională” sau „comenzile externe”.
Iar dacă AUR ar intra acum la guvernare, ei bine, și-ar pierde poziția de unică voce a opoziției care capitalizează furia publică generată în mod normal de orice guvernare, dar mai ales de una care adoptă măsuri grele pentru reducerea deficitului bugetar.
De aceea, AUR vrea să pară suficient de puternic încât să dea jos guverne, dar fără să-i asume ceva după aceea.
George Simion își dorește ca partidul său să fie cel care apasă butonul demolării guvenului Bolojan, nu partidul care trebuie să explice deficitul, reformele din PNRR, achizițiile prin SAFE, taxele, pensiile, salariile, dobânzile și relația cu Bruxelles-ul.
Pentru AUR, cel mai bun scenariu este cel în care PSD și PNL rămân cumva la guvernare după această criză, se compromit împreună prin deciziile pe care le-au luat și unii și alții în această criză politică, iar AUR rămâne singura voce antisistem.
Pe lângă AUR, PNL are în față un moment care poate fi definitoriu pentru viitorul său politic ca partid. Dacă Bolojan cade marțea viitoare prin moțiune de cenzură, PNL are trei variante. Și toate trei sunt extrem de grele.
Prima variantă ar fi rămânerea la guvernare cu PSD, dar fără Bolojan. Asta ar fi varianta dorită de PSD și de Nicușor Dan, spun sursele politice.
Ce ar însemna asta? O coaliție care pune frână reformelor, sinecuri mai bine protejate, un robinet de bani publici care se deschide din nou către baronii roșii și galbeni din teritoriu și celebrul discurs despre „stabilitate”.
Problema e că PNL ar arăta în acest scenariu ca un partid care și-a sacrificat propriul premier reformist ca să rămână la masă cu PSD. Pentru electoratul liberal hardcore, asta poate fi devastator la următoarele alegeri, mai ales dacă Bolojan alege să aibă curaj politic și să rupă o parte din PNL.
A doua variantă a liberalilor, deloc exclusă de prim-vicepreședintele PNL, Ciprian Ciucu, e intrarea în opoziție și încercarea de a concura AUR pe logica anti-PSD, anti-sistem și anti-risipă. Ar avea muniție aici pentru că ar arăta spre Simion, indicând că AUR nu e anti-PSD, dat fiind că au dat jos împreună un premier liberal.
În acest scenariu, PNL și-ar salva o parte din onoarea politică, mai ales dacă strânge rândurile în PNL în jurul lui Bolojan și intensifică discursul despre necesitatea reformelor.
Nu sunt însă deloc sigur, potrivit surselor pe care le am, că liberalii vor în opoziție. Vor să rămână conectați la putere.
A treia variantă pentru PNL e să încerce să-l propună tot pe Ilie Bolojan ca premier după votul pe moțiune și căderea guvernului și să forțeze astfel o nouă majoritate. Asta e varianta de confruntare maximă.
Dar aici apar precedentul Orban din 2020. Pentru cine nu își mai aduce aminte, Guvernul Orban 1 a fost demis prin moțiune de cenzură pe 5 februarie 2020, iar Klaus Iohannis l-a desemnat din nou pe Ludovic Orban a doua zi. CCR a admis conflictul juridic de natură constituțională și a spus că desemnarea premierului trebuie să urmărească formarea unei majorități parlamentare reale, nu doar reluarea aceleiași formule respinse de Parlament.
Deci, strict politic, PSD va spune, dacă președintele Nicușor Dan l-ar desemna tot pe Bolojan, că Parlamentul tocmai l-a demis și că președintele nu poate ignora votul Parlamentului și să-l trimită înapoi ca și cum moțiunea nu ar fi existat.
Asta nu înseamnă automat că Bolojan e definitiv imposibil de redesemnat în orice circumstanță, dar înseamnă că redesemnarea lui ar trebui însoțită de o dovadă politică nouă, care înseamnă altă majoritate, alt acord parlamentar, altă configurație, nu doar voința PNL.
Drept urmare gruparea Thuma, adică cea anti-Bolojan din PNL, va putea spune în interiorul partidului că nu are rost să mai fie propus Bolojan și să fie prelungită criza, căci se pierde guvernarea.
Dacă moțiunea trece marțea viitoare, pe 5 mai, în acel moment o să vedem cum în PNL se vor activa toate grupările care nu-l iubesc pe Bolojan, nu-l vor, se tem de el sau îl consideră prea dur pentru logica de partid.
Ce trebuie să înțelegem cu toții e că Bolojan nu deranjează doar PSD. Deranjează și bucăți din PNL, pentru că reforma administrativă, companiile de stat, tăierea sinecurilor și disciplina bugetară lovesc inclusiv în clientela liberală.
Așa că dacă Bolojan cade, prima întrebare nu e despre ce va face PSD, ci cât de repede încearcă PNL să-l mătrășească de la vârful partidului?
Bolojan are o armă foarte puternică, dar riscantă, în buzunar. Poate transforma eventuala sa debarcare într-o poveste publică despre trădarea reformei. Iar mesajul lui către PNL ar putea fi construit pe ideea că dacă e abandonat după ce PSD și AUR l-au dat jos pentru că a încercat să facă reformă, atunci va spune public că PNL a ales sistemul împotriva reformei. Iar el apoi voi construi o platformă politică separată cu oamenii din PNL (și nu numai) care vor modernizarea statului. Și are câțiva în jurul său.
Bolojan nu trebuie neapărat să anunțe mâine un partid. E suficient să lase amenințarea să plutească. De ce? Păi pentru că pentru mulți liberali, riscul nu este doar pierderea lui Bolojan ca premier.
Riscul cel mai mare e ca Bolojan să plece cu partea respectabilă, urbană, reformistă, anti-PSD a electoratului liberal. Adică exact acea bucată fără de care PNL devine doar un aparat de putere locală, dar fără magnet electoral național. Adică fără forța de a mai trece pragul alegerilor în 2028.
PNL are o mare dilemă și riscă să ajungă în situația PNȚCD din 1998, când presiunile din coaliție au dus la sacrificarea lui Victor Ciorbea.
Kelemen Hunor, președintele UDMR, a adus în atenție acest moment într-un interviu pentru HotNews de săptămâna trecută, când a amintit că PNȚCD a acceptat atunci ceea ce i se propune acum PNL-ului: să-și schimbe propriul premier sub presiunea partenerilor, iar ce a urmat a dus la dispariția partidului din prim-planul politic.
Istoric, momentul Ciorbea a fost începutul unei prăbușiri. În 1998, Victor Ciorbea și-a dat demisia după criza internă din coaliția CDR, iar Radu Vasile a fost învestit premier în aprilie 1998. La alegerile din 2000, PNȚCD a ratat pragul electoral.
Sigur, PNL nu e PNȚCD. Are mai multă infrastructură locală, mai mulți primari, mai multe resurse, mai multă adaptabilitate. Dar analogia funcționează în alt sens, căci un partid de centru-dreapta care își sacrifică premierul reformist sub presiunea unui partener mai cinic ca PSD riscă să transmită propriului electorat că nu mai are coloană vertebrală.
Asta este marea capcană pentru PNL. Dacă strânge rândurile în jurul lui Bolojan, intră în conflict dur cu PSD și propriile grupări interne. Dacă îl abandonează, poate supraviețui tactic la guvernare, dar poate muri politic până la următoarele alegeri.
Opoziția e ultima opțiune politică pentru liberali, mi-au confirmat surse politice. O opțiune pe placul lui Simion, care nu vrea nici PSD, nici PNL în opoziție, căci dacă PSD intră în opoziție, poate recupera o parte din electoratul social nemulțumit, iar dacă PNL intră în opoziție cu Bolojan în frunte, poate trezi din amorțeală electoratul reformist, urban și anti-PSD/AUR.
În ambele cazuri, AUR își pierde monopolul opoziției. De aceea, paradoxal, AUR are interesul ca PSD și PNL să rămână împreună la guvernare, dar mai slăbite, mai toxice și mai decredibilizate.
De aici vine și cinismul mișcării AUR: votează cu PSD împotriva lui Bolojan, dar nu vrea să fie perceput ca aliat real al PSD. Mesajul pentru electoratul AUR e simplu: „Am dat jos guvernul sistemului”.
Nu contează că a făcut-o împreună cu PSD. Pentru electoratul AUR, dacă ținta este Bolojan, Bruxelles-ul, austeritatea sau „sistemul”, alianța punctuală cu PSD poate fi justificată ca instrument, nu ca trădare.
Și Bolojan, să nu uităm, nu e un personaj simpatic pentru electoratul AUR. Dimpotrivă, el poate fi prezentat foarte ușor ca simbolul tăierilor și al statului care vine să strângă șurubul. Iar electoratul AUR a simțit din plin măsurile de austeritate din ultimele 10 luni.
Deci pentru AUR nu există niciun cost major că îl dă jos pe Bolojan. Dimpotrivă, îi convine căci îl prezintă ca pe un politician „rupt de popor” și susținut de Bruxelles și de „sistemul pro-european”.
Marea întrebare este dacă Bolojan reușește să inverseze această narațiune publică în aceste zile și dacă iese la atac să transmită că nu d „premierul austerității”, ci premierul dat jos de PSD și AUR pentru că a vrut să taie privilegiile sistemului.
Dacă reușește asta, atunci PNL nu-l mai poate abandona ușor. Dacă nu reușește, PNL va fi tentat să spună că Ilie Bolojan a devenit prea toxic și trebuie creată o altă formulă de guvernare, mai cală și pe care să o gireze președintele Nicușor Dan.
Abonează-te mai jos ca să primești constant informații explicate + analize și opinii despre ce se întâmplă cu lumea din jurul tău.