Rebaroniada roșie. Grindeanu și renașterea clanurilor din PSD prin apelul la „reunificarea” partidului
Știrea e că Sorin Grindeanu, din poziția de unic candidat pentru conducerea PSD la Congresul din 7 noiembrie, i-a invitat pe toți foștii președinți ai PSD la eveniment în numele unei „reunificări” a partidului.
E, de fapt, o reactivare a vechii rețele de influență a PSD, care e compusă din baroni mega bogați, foști lideri de partid care știu multe și cunosc pe mulți și foști componenți ai elitelor politice locale care au ținut vie puterea PSD în teritoriu.
Mesajul lui Grindeanu de la Hunedoara trebuie citit printre rânduri, căci e mai degrabă o chemare la arme decât o invitație la reflecție doctrinară, având în vedere că PSD a anunțat chiar zilele trecute că nu se mai autodefinește ca partid „progresist”, așa cum apare în actualul statut, ci ca partid „atașat valorilor democratice, naționale, religioase, tradiționale și culturale ale poporului român”.
De ce cheamă la apel Grindeanu vechii parteneri?
Pentru că are un război de uzură de dus cu premierul Ilie Bolojan și are nevoie de o armată de PSD-iști care știu jocul fidelităților personale și au încă puterea să țină captive resursele locale. Grindeanu vrea, de fapt, să refacă legătura între centrul partidului și baronii care pot livra voturi, bani din contracte atribuite cu dedicație și liniște internă în partid când toată lumea PSD-istă „are de ciugulit” din banul public.
Iar asta se vede cel mai bine prin invitația făcută lui Adrian Năstase, care nu a rămas decât un simbol al epocii în care era numit „Zeus” și ținea în strânsă coordonare rețeaua de clientelism politic care jefuia țara la propriu din toate direcțiile.
Practic, Grindeanu flutură acum ideea unei „împăcări” cu toți liderii PSD care „au contribuit cu bine sau cu mai puțin bine”. În traducere liberă pentru toată lumea, ne spune șeful PSD că vrea să facă din nou treabă cu toți cei care știu cum se face politica aia PSD-istă hardcore prin băgatul mâinii până la cot în resursele statului folosindu-te de loialități.
Mai concret spus, ce face Sorin Grindeanu acum nu e o revenire la social-democrația iliesciană de succes de la începutul anilor 2000, ci o revenire la instinctele de clan care au ținut partidul unit după fiecare criză. Iar miza e mare pentru PSD, căci gruparea lui Grindeanu vrea să-și strângă oastea în fața unui premier care a început să le taie robinetele de bani și influență și să le perturbe rețelele de sinecuri.
Iar invitația către Liviu Dragnea e, de fapt, cea mai spectaculoasă și încărcată gestual dintre toate. Nu e doar un semn de împăcare, ci o demonstrație de forță simbolică.
De ce?
Păi Grindeanu știe foarte bine ce face prin faptul că-l invită public la Congresul unde a ales președinte pe omul care l-a executat politic în 2017, când a fost dat jos prin moțiune de cenzură de propriul partid, o umilință care, pentru oricine altcineva, ar fi rămas o rană deschisă. Dar pentru Grindeanu, acest gest e o revendicare a propriei supraviețuiri.
Și aici trebuie să fim atenți la detalii: prin invitația către Dragnea, Grindeanu vrea să arate că el este acum stăpânul trecutului. Că a învățat lecția loialităților trădate și a calculului rece. Că poate aduna în jurul lui, fie și doar simbolic, toate ramurile PSD, de la aripa nostalgică Năstase până la aripa populistă Dragnea.
Și într-un partid ca PSD, care se hrănește exclusiv din privilegiile puterii, gestul lui Grindeanu are o încărcătură aproape ritualică: cel care a fost dat afară de la guvernare își primește călăul cu brațele deschise, în fața întregului partid, ca să arate că nu mai are frică, dar are control.
E, practic, o mișcare cu două sensuri:
Pe de o parte, în interiorul PSD, Grindeanu transmite baronilor și vechilor lideri că nu e un moralist sau un reformator rupt de realitatea pe care o doresc PSD-iștii, ci un om al echilibrului, dispus să lucreze cu toți, chiar și cu cei care l-au trădat, dacă asta servește supraviețuirii colective.
Pe de altă parte, în exterior, mesajul e mai periculos, căci transmite voalat, pentru cine trebuie (adică pentru AUR), ideea că PSD nu se blochează, în noua epocă Grindeanu, de standarde morale și că poate reabilita oricând orice figură politică atâta vreme cât servește scopului pragmatic al „unității” de clan.
De aceea, invitația lui Dragnea la Congresul din 7 noiembrie are semnificația ei. Adică demonstrează faptul că Sorin Grindeanu a înțeles că în PSD iertarea nu e o virtute, ci o strategie pentru a-ți consolida puterea.
Altfel spus, „reunificarea” lui Grindeanu e, în fond, un paravan pentru o contraofensivă a rețelelor de putere care au hrănit PSD vreme de 30 de ani. O rebaroniadă roșie, i-aș spune eu,s ub drapelul unei social-democrații care n-a existat niciodată cu adevărat.
Opoziția
Totuși, există însă un cartof fierbinte pentru Sorin Grindeanu. Iar el vine direct din Sectorul 4. Dacă Daniel Băluță câștigă Primăria Capitalei, el nu va fi doar al doilea cel mai votat politician din România, ci va deveni instantaneu un pol alternativ de putere internă.
Băluță e un politician pragmatic, cu resurse și cu un profil administrativ care contravine reflexelor baroniale roșii care domină filialele PSD în toată țara. Băluță nu vine din aceeași cultură politică a Olguței Vasilescu, Paul Stănescu sau Mihai Tudose, iar o victorie la București i-ar oferi o legitimitate greu de ignorat în PSD.
Pentru moment, opoziția internă în PSD, deși există, e difuză, fără lideri vocali care vor să iasă în față și fără masă critică coagulată. Dar dacă stai să vorbești cu ei parte în parte, sunt mulți PSD-iști care se simt inconfortabil cu deriva spre un partid dominat total de reflexe conservatoare și loialități personale.
Iar o eventuală victorie a lui Băluță la București, la alegerile din 7 decembrie, le-ar oferi o ancoră, căci ar fi prima dată, după mult timp, când în interiorul PSD ar apărea un lider cu capital electoral autentic, nu doar de organizație, capabil să vorbească și unui electorat moderat, urban, care azi e în afara partidului.
Cu alte cuvinte, dacă Băluță câștigă Capitala, Congresul PSD din 7 noiembrie s-ar putea dovedi doar o victorie de etapă pentru Grindeanu și începutul unei competiții interne dure, care, cumva, va rescrie echilibrul de putere în PSD până în marja alegerilor locale și parlamentare din 2028.
