După cinci luni de blocaj politic, președintele Nicușor Dan a pus în cârca unui diplomat sarcina de a strânge voturile pe care precedentele trei nominalizări ale sale n-au fost în stare să le adune.
Luca Niculescu este a patra nominalizare făcută de Nicușor Dan pentru funcția de premier și în același timp expresia clară a unui crize prelungite la care a pus umărul și președintele, nu doar partidele politice, după cum el însuși a recunoscut în interviul pe care mi l-a acordat la ONU.
Deci, în timp ce partidele și-au apărat pozițiile și și-au blocat reciproc propunerile care nu le erau favorabile în aceste cinci luni de criză politică, cerând în același timp responsabilitate de la ceilalți, românii au fost cei care au suportat consecințele. Prin prețuri crescute, prin instabilitatea fiscal-bugetară, prin impredictibilitate pentru mediul de business și cel investițional și prin blocaje reale de politici ce țin de securitate, infrastructură, educație și sănătate.
Acum, președintele propune un om cu reputație foarte bună, experiență în negociere și multă răbdare, căruia îi revine misiunea extrem de grea să negocieze cu aceeași lideri politici care nu au ajuns la niciun compromis în ultimele cinci luni.
Nominalizarea în persoana lui Luca Niculescu, evident, e menită să treacă. Însă prețul politic al trecerii ei abia începe să fie negociat.
Luca Niculescu este un diplomat excepțional, unul dintre cei mai buni pe care îi avem. A avut un mandat activ la Paris ca ambasador și a gestionat serios dosarul aderării României la OCDE, care presupune să obții rezultate de la instituții adesea incapabile să lucreze împreună.
Înțelege nuanțele și știe sensul compromisului, tocmai de aceea, desemnarea lui obligă la o discuție mai incomodă decât aprecierile despre biografia sa: câtă autoritate sunt dispuși să îi lase cei care îi vor da voturile în Parlament?
Răspunsul e vital pentru desfășurarea jocului politic, căci un premier fără partid poate fi acceptat mai ușor și pentru că fiecare speră să îl poată condiționa ulterior.
Luca Niculescu intră de azi în aceste negocieri politice cu propria credibilitate. Separat, partidele politice cărora le cere votul au avantajul voturilor și vor pune pe masă pretențiile. Iar dezechilibrul îi poate marca întregul mandat lui Luca Niculescu.
Am scris aseară, la cald, că Nicușor Dan a aruncat prosopul. Și îmi păstrez evaluarea: după trei desemnări eșuate, președintele a recurs la un diplomat căruia îi cere să obțină acordul politic pe care el însuși nu l-a putut construi. Dimpotrivă, l-a făcut și mai irealizabil după nominalizarea Adrian Veștea.
Există totuși o logică în alegerea unui om capabil să discute cu toți. Problema pentru președintele Nicușor Dan e că există însă și riscul ca urgența instalării unui guvern să lase în plan secund întrebarea esențială a negocierilor care au început deja: cine va decide în acest nou guvern?
Președintele? PSD? PNL? Sau Luca Niculescu va acționa cu mână forte și va impune o agendă proprie? Deși o astfel de abordare, cea din urmă, i-ar atrage inevitabil foarte rapid o MOȚIUNE DE CENZURĂ.
La modul foarte concret, numirea lui Luca Niculescu nu îl lasă pe președinte fără răspundere și nici nu transformă automat partidele în parteneri de bună-credință care vor să rezolve criza politică.
Nicușor Dan trebuie să contribuie la obținerea unui sprijin politic asumat. Altfel, îi încredințează unui om respectabil un mandat în care ceilalți pot impune condiții, pot bloca decizii și, la primul cost electoral, pot pretinde că guvernarea nu le aparține. Ceea ce, las aici ÎN SCRIS, asta vor și face, indiferent de culoarea politică!
E important să citim printre rânduri și primele reacții ale PSD și PNL după nominalizare:
Reacția lui Sorin Grindeanu merită citită dincolo de indignarea afișată. Șeful PSD a acuzat că se sfidează matematica parlamentară și a amintit că partidul său a câștigat alegerile. Grindeanu a avertizat că nu va da voturi în alb pentru guvernul Luca Niculescu.
În același mesaj, însă, a anunțat că PSD va analiza propunerea și îi va cere premierului desemnat să prezinte echipa și măsurile economice. Așadar, PSD-iștii își păstrează negocierea deschisă, iar sursele politice indică că obiectivul lor e să reușească să controleze acest guvern așa cum au controlat în trecut guvernul Cioloș, prin interpuși mascați sau prin blocaj în eșaloanele inferioare din ministere și agenții guvernamentale.
Mai pe scurt spus, PSD încearcă să transforme ponderea sa parlamentară în influență asupra viitorului cabinet și negociază portofolii, numiri și decizii. Iar tonul dur are și el rolul său de teatru, căci îi permite lui Grindeanu să intre în discuțiile politice pretinzând că face o concesie importantă atunci când acceptă să susțină un premier care nu vine din partidul său.
Firește, pentru Sorin Grindeanu e și un avantaj personal că nu a fost el desemnat de Nicușor Dan. De ce? Păi pentru că o eventuală nominalizare a sa l-ar fi obligat să demonstreze că poate strânge voturile pe care le invocă atât de des.
Cu PNL și USR ostile unei guvernări cu PSD, riscul unui eșec la votul în Parlament era evident. Așa că desemnarea lui Luca Niculescu îl scutește de acest test pe șeful PSD și îi permite să negocieze fără să poarte, deocamdată, răspunderea directă a formării guvernului.
Atenție, însă, că nici PNL nu a oferit un cec în alb. Mesajul transmis de unul dintre liderii liberali, Ionel Bogdan, a fost prudent. Acesta a indicat că PNL va discuta cu premierul desemnat, va analiza programul de guvernare, prioritățile și echipa, apoi va decide ce va face la votul din parlament.
Ei bine, această formulare lasă loc unei negocieri și evită un refuz care ar putea fi pus în seama liberalilor dacă blocajul continuă. Cu câteva ore mai devreme, Ilie Bolojan reafirma luni, după consultările de la Palatul Cotroceni, că PNL va intra în opoziție dacă PSD participă la guvernare. Cele două poziții trebuie însă citite împreună. De ce?
Păi pentru că liberalii păstrează deschis dialogul cu Luca Niculescu, dar mențin o condiție care limitează serios formulele disponibile de guvernare. Iar pentru premierul desemnat, fiecare discuție despre programul de guvernare va fi însoțită de disputa privind cine intră în cabinet și cine îl poate controla.
Poziția USR a fost exprimată de președintele partidului, Dominic Fritz, care a susținut, după consultările de la Palatul Cotroceni, ideea organizării de alegeri anticipate și a exclus un guvern cu miniștri PSD sau controlat de PSD. Aici liberalii și USR-iștii merg în tandem, iar abordarea lor îngustează posibilitatea unui compromis în care partidele propun în negocierea cu premierul desemnat oameni fără carnet de partid, apoi îi prezintă drept independenți.
Ce vreau eu să spun e că un cabinet alcătuit din persoane fără afiliere politică ar putea oferi o ieșire din actuala confruntare publică între cele două blocuri (PSD vs PNL-USR), dar ar avea în continuare nevoie de voturile Parlamentului. Iar cei care dau voturile vor avea așteptări, condiții și mai ales capacitatea de a retrage sprijinul.
Luca Niculescu trebuie să afle cât din refuzul exprimat de partide privește prezența adversarilor în guvern și cât privește influența lor asupra deciziilor. La aceste nuanțe trebuie să fie atent premierul desemnat. Iar diferența asta poate decide dacă există, în realitate, un spațiu de negociere realist, nu doar electoral.
Dacă ne uităm fără emoție și afinități la toate partidele, fiecare își definește poziția prin excluderea celuilalt, în timp ce propriile responsabilități pentru criză sunt împinse în plan secund. DA, evident că există motive reale de neîncredere, iar încălcarea unor angajamente nu poate fi trecută cu vederea doar fiindcă situația a devenit urgentă. Mă refer aici mai ales la lipsa de încredere a PNL în PSD.
Dar, după cinci luni fără guvern cu puteri depline, repetarea incompatibilităților trebuie însoțită și de o propunere care poate funcționa. Iar misiunea grea a premierului desemnat e că va avea de negociat cu lideri politic care vor simultan influență, protecție electorală și distanță față de costurile guvernării.
Răbdarea lui Luca Niculescu poate ajuta la acest capitol. Doar că nu poate suplini decizia politică a liderilor politici de a accepta un acord și consecințele sale mai ales pentru procentele lor electorale.
Avertismentul zilei vine de la Alinei Mungiu-Pippidi, care vorbește într-un interviu pentru HotNews despre riscul unui „Dacian Cioloș 2.0”, indicând tocmai vulnerabilitatea premierului fără partid.
Comparația doamnei Mungiu-Pippidi e utilă dacă ne uităm la raportul dintre competență și putere, căci un șef de guvern poate avea credibilitate europeană și intenții bune, dar o autoritate limitată asupra celor de care îi depinde în modul cel mai cinic și realist cu putință scaunul executiv.
La fel ca la precedentul moment, cel al guvernării Cioloș, și acum diverse rețele descentralizate ale SISTEMULUI deja mișună în jurul premierului desemnat și așteaptă să-și exercite controlul prin propriile zone de influență.
Luca Niculescu trebuie să fie atent la acest lucru și să negocieze de la început cine răspunde pentru miniștri, cum se rezolvă conflictele și ce angajamente își asumă partidele care îi dau votul.
De asemenea, premierul desemnat ar face bine să nu se bazeze doar pe promisiunea președintelui Nicușor Dan că îi va ține spatele, dacă o asemenea promisiune i-a fost făcută. De ce? Păi istoria ultimilor ani ne-a arătat că sprijinul unui președinte se poate subția repede când guvernarea începe să coste electoral foarte mult, iar premierul ajunge să încaseze nemulțumirea publică.
Așa că Luca Niculescu are nevoie de angajamente politice asumate deschis și de autoritate asupra propriei echipe. O asigurare primită de la Cotroceni nu îi garantează nici voturile din Parlament, nici libertatea de a schimba un ministru protejat de partid. Mai ales, nu îi garantează că președintele va rămâne alături de el când deciziile dificile vor produce proteste, influențe politice toxice și chiar de natură penală pe anumite dosare politice, decizii sau legi ori cereri de demisie sau apeluri de demitere.
Riscul pe care Luca Niculescu și l-a asumat prin acceptarea acestei desemnări constă în posibilitatea de a ajunge pentru Nicușor Dan ceea ce au fost pe rând Orban, Cîțu și Ciucă pentru Klaus Iohannis, adică premieri utili cât timp serveau calculele de la Cotroceni, de care președintele se putea desprinde când costul susținerii devenea prea mare.
Fără un sprijin negociat serios și o autoritate reală în actul guvernării, riscă pentru premierul desemnat e să își distrugă reputația într-o guvernare în care alții impun deciziile, apoi să fie sacrificat pentru a le permite acelorași oameni să anunțe un nou început și că ei rezolvă problemele pe care tot ei le-au semănat.
Cu alte cuvinte, marile promisiuni ar trebui tratate cu reținere în următoarele zile. Realitatea e că un guvern născut dintr-un acord fragil va avea dificultăți să facă simultan reforme ample care sunt necesare pentru stabilitatea economică (dar nu doar tăieri, ci și investiții) și să schimbe fundamental anumite problematici, precum sistemul de taxare ori reforma administrativ-teritorială sau digitalizarea reală a ANAF și destructurarea marilor evazioniști + curățare Portului Constanța.
Pe problemele astea își dispută de ani întregi conflictele rețele de influență din interiorul și din afara partidelor, fie că e vorba de PNL sau PSD, ori după caz: AUR, USR și UDMR.
Asta nu înseamnă că premierul desemnat trebuie să renunțe la orice ambiție de a avea o guvernare care să producă schimbări reale, nu doar management operațional care să nu deranjeze partidele din comoda așteptare a alegerilor din 2028.
Premierul desemnat are nevoie de un mandat precis, cu priorități pe care majoritatea politică din Parlament care îl votează acceptă să le susțină inclusiv atunci când apar costurile politice. Rectificarea bugetară, pregătirea bugetului pentru 2027 și predictibilitatea deciziilor economice pot constitui un asemenea acord minim. Dar astea reprezintă doar începutul.
Valoarea puterii de guvernare a premierului desemnat Luca Niculescu va depinde de măsurile concrete cu impact pe termen mai lung și de disponibilitatea partidelor de a le vota după ce negocierile pentru funcții se închide și vom vedea cu ce echipă pleacă acest guvern de la linia de start.
Ce va trebuie să facă Luca Niculescu dacă va fi votat? Păi va trebui să mențină o majoritate suficient de coerentă pentru ca guvernul să poată decide și să asigure un control credibil asupra finanțelor publice. Problema e că cele două obligații se pot ciocni chiar de la prima măsură dificilă adoptată de guvern.
PSD probabil va cere cheltuieli suplimentare, PNL probabil va refuza să sprijine o astfel de măsură, iar premierul Luca Niculescu va trebui să prezinte un buget care se împace ambele tabere sau să construiască o alternativă la dispută.
Nașpa în tot acest context e că și dacă sunt convenite reguli înaintea învestiturii, ele pot fi încălcate. Buna tradițe a politicii românești ne-a arătat acest lucru de mai multe ori. Așa că riscul pe care eu îl văd cel mai clar legat de acest guvern e că fiecare decizie ar putea deveni o negociere pentru supraviețuirea cabinetului. Iar România ar continua astfel să trăiască într-un provizorat politic, chiar și cu un guvern care are formal puteri depline.
Și spun asta uitându-mă la pozițiile partidelor și citind printre rânduri. PSD spune explicit că vrea schimbarea politicilor asociate lui Bolojan, cerând în același timp menținerea țintelor de deficit. Această combinație trebuie explicată în cifre prin ce măsuri sunt eliminate, ce venituri le înlocuiesc, ce cheltuieli sunt reduse și cine suportă ajustarea. Altfel, e doar populism cum PSD știe să livreze pentru public.
Deci, testul lui Luca Niculescu începe cu puterea efectivă pe care o va avea în guvernul său. Contează în aceste zile mai ales la ce zice NU, adică ce poate refuza, dar și cum negociază astfel încât să poată interveni rapid când un membru al cabinetului (posibil susținut formal sau informal de un partid) nu își face treaba.
Nicușor Dan nu are doar responsabilitatea desemnării. Are și responsabilitatea de a spune publice ce așteată în mod realist de la premierul desemnat și cu ce e pregătit să îl susțină. Dar ar trebui să se pună focus pe politici și măsuri, nu pe generalități. Aceeași responsabilitate o au și partidele politice, de la Grindeanu la Bolojan și Kelemen Hunor. Vor trebui să spună public ce îi cer lui Luca Niculescu și ce sunt pregătiți să susțină pentru ce cost. Luca Niculescu are nevoie să ceară de la toți garanții politice clare înainte de a-și pune numele pe o guvernare ale cărei decizii vor fi luate foarte probabil în Kiseleff nr 10, Modrogan nr 1 sau la Palatul Cotroceni (dacă nu primește aceste garanții în scris și asumate public în fața poporului).