România este un stat încă incapabil să se apere în fața dronelor rusești care încalcă spațiul aerian al NATO
Explicativul privind situația dronei rusești care a pătruns aproximativ 10 kilometri sâmbătă seară în spațiul aerian al României și a rămas acolo aproape 50 de minute.
Armata a ridicat de la sol avioane F-16 pentru a intercepta drona, însă în final aceasta nu a fost doborâtă. De ce? Pentru că a zburat foarte jos, și-a schimbat direcția, iar asta i-a permis să reintre în spațiul aerian al Ucrainei.
Ministerul Apărării a transmis oficial că „nu a fost cazul” să fie deschis focul, căci drona nu a evoluat deasupra zonelor locuite și nu a reprezentat un pericol iminent.
Explicațiile oficiale ne fac însă ne ne întrebăm cât de pregătită e România să răspundă unor asemenea provocări. Ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, a făcut turul televiziunilor aseară și apoi a postat un mesaj pe Facebook, invocând Legea 73 din 2025, care oferă Armatei cadrul legal pentru a doborî dronele ce pătrund neautorizat în spațiul nostru național.
Moșteanu a admis însă că normele de aplicare (care stabilesc lanțul de comandă și procedurile clare) pentru aeronave cu pilot sunt încă neaprobate, dar vor ajunge pe masa următorului CSAT.
Problema e că s-a depășit termenul legal pentru ca aceste norme să fie aprobate. Mai exact, dacă ne uităm în legea invocată de ministrul Moșteanu, aia împotriva căreia s-au opus trădătorii neamului (Georgiștii, AUR, SOS și POT), la articolul 37 se prevede că în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Ministerul Economiei și serviciile (SRI, SIE, STS și SPP) trebuie să aprobe ordinele comune referitoare la cadrul general de cooperare, coordonare instituțională și procedurile/standardele tehnice și operaționale necesare implementării legii.
Legea nr. 73/2025 a fost publicată în Monitorul Oficial pe 19 mai 2025. Din acel moment au început să curgă 30 de zile până când aceasta a intrat în vigoare. Adică pe 18 iunie 2025. După această dată au început să curgă cele 60 de zile pentru aprobarea normelor/ordinelor comune, termen care s-a împlinit la mijlocul lunii august, adică pe 17 august, când președintele Nicușor Dan era ocupat cu mersul pe la mănăstiri.
De ce naiba e nevoie de aceste norme ale legii? Pentru că fără ele armata funcționează într-un regim centralizat și decizia finală privind angajarea țintelor rămâne la ministru sau la un împuternicit al său DE FIECARE DATĂ când o dronă rusească ne violează spațiul aerian.
Și acum să ne imaginăm o situație reală de risc major, în care o dronă a rușilor intră în spațiul nostru aerian și se îndreaptă spre un bloc din Constanța sau Tulcea ori spre un punct de infrastructură critică de pe teritoriul țării. Există timp pentru a aplica procedura din acest moment, adică să-l contactezi pe ministru, să-i spui detaliile situației și apoi el să ia o decizie clară? Dacă ministrul doarme la 3 dimineața? Dacă e într-o emisiune TV în direct, dacă e la alergat sau efectiv într-un loc care nu-i permite să fie prompt în răspuns?
În astfel de situații FIECARE SECUNDĂ CONTEAZĂ, iar când ministrul e sunat și trebuie să ia o decizie la minut sau chiar secundă, presiunea e enormă. De ce? Pentru că, dincolo de decizia operațională, ministrul trebuie să se gândească și la implicațiile politice care vor decurge din ce decide el. Ce va spune partidul, coaliția, cum va reacționa societatea, ce narative de propagandă va dezlănțui opoziția?
De aceea e necesar să existe norme care să descentralizeze aplicarea legii de doborâre a dronelor neautorizate care ne violează spațiul aerian.
Deci, ca să înțelegem mai bine, incidentul ăsta scoate la iveală două niveluri ale problemei:
Pe de o parte, chestiunea tehnică, care prevede că o dronă mică, zburând jos, e greu de interceptat și nu se justifică neapărat să fie lovită cu rachete de milioane de euro. Adică fix cum vorbeam ieri. Cheltuim resurse care costă mult pentru a combate elemente militare inamice produse la costuri mult, mult mai mici. Iar ăsta ar trebui să fie un semnal de alarmă că trebuie să adaptăm sistemele de apărare, să fie cât mai eficiente, mai flexibile și mai ieftine.
Pe de altă parte, chestiunea instituțională trebuie tratată serios. De ce? Pentru că România are o lege bună, dar încă nu are toate regulile și procedurile operaționale finalizate pentru a reacționa rapid și fără ambiguități în a o aplica într-o situație iminentă.
Iar într-un context tot mai agresiv, în care Rusia va continua să testeze reflexele NATO, deci și ale României, dilema despre care am vorbit mai sus rămâne deschisă: cât de repede putem trece de la „avem cadrul legal” la „avem și reflexe clare, automate, pentru a apăra spațiul aerian”?
Răspunsul nu ține doar de piloți, ci și de viteza cu care statul român își rezolvă propriile blocaje birocratice. Așa că ar cam fi cazul ca președintele Nicușor Dan să nu mai doarmă în papuci ca predecesorul său și să convoace cât mai rapid un CSAT.
Bonus, las aici două alte opinii pe subiect care mi se pare relevante de citit. Ele sunt scrie de jurnalistul Gabriel Bejean (de la HotNews) și de Moise Guran (de la BiziDay).
Sper că inertia instituțională românească să înceteze cât de curând. Ce e revoltător e că nici măcar în al 12lea ceas pare că nu se mișcă lucrurile. Sigur, armata are profesioniști, dotările urmează probabil să fie îmbunătățite, dar până acolo… o parte a politicului pune frână. Și nu doar aur și șleahta lor, din păcate.