Schimbarea la față a lui Donald Trump: cum a ajuns să-l critice pe Putin și să trimită rachete Ucrainei prin NATO
Trump spune că s-a săturat de Putin și promite arme pentru Ucraina prin NATO. Dar refuzul de a susține sancțiuni și ezitările din ultimele luni alimentează scepticismul aliaților.
Președintele american a declarat joi pentru NBC că a încheiat un acord cu NATO pentru ca SUA să trimită arme Ucrainei prin intermediul alianței, iar NATO va plăti „100%” pentru aceste arme. În plus, Trump a declarat presei americane: „Sunt dezamăgit de Rusia și cred că luni voi face o declarație importantă despre Rusia”.
A refuzat însă să ofere mai multe detalii.
Trump a fost cel care a spus, atunci când a revenit la Casa Albă în urmă cu cinci luni, că Vladimir Putin „își dorește pacea”. „Adică, îl cunosc foarte bine. Da, cred că vrea pace. Cred că mi-ar spune dacă nu ar vrea… Am încredere în el în această privință”, spunea atunci Trump, citat de CNN.
Însă lucrurile s-au schimbat și Trump a ajuns în situația în care i-au indicat toți analiștii că va ajunge: adică într-un punct mort în relația cu Putin.
Iar după ultima sa convorbire telefonică cu Putin, Trump și-a exprimat nemulțumirea mai multe zile, iar la ultima ședință de cabinet a sugerat că omul pentru care a garantat (Putin) s-ar putea să nu fie un interlocutor de încredere. „Dacă vreți să știți adevărul, primim o mulțime de prostii aruncate la adresa noastră de către Putin. Este foarte drăguț tot timpul, dar se dovedește a fi lipsit de sens”, a spus Trump.
Deocamdată, Trump a renunțat în mare parte la a da vina pe ambele părți pentru războiul de agresiune al rușilor în Ucraina, după ce aproape întotdeauna în ultimele luni a asociat orice critică la adresa Rusiei cu o critică la adresa Ucrainei, ca și cum ar fi fost parteneri egali în prelungirea războiului de agresiune al Kremlinului.
Marți, Trump a lăudat „curajul” luptătorilor ucraineni din proprie inițiativă, sugerând că investiția uriașă pe care Statele Unite au făcut-o în apărarea Ucrainei nu a fost o cheltuială atât de mare pe cât cred mulți din baza MAGA. În plus, Trump a mai declarat marți că SUA vor trimite mai multe arme Ucrainei pentru a ajuta țara să se apere împotriva atacurilor intensificate ale Rusiei.
Pachetul ar putea include rachete Patriot defensive și rachete ofensive cu rază medie de acțiune, dar nu s-a luat încă o decizie cu privire la echipamentul exact, au indicat surse ale publicației Axios. De reținut însă că Administrația Trump a trimis până acum doar arme autorizate de fostul președinte Joe Biden.
Ei bine, în tot acest context, aliații europeni ai Ucrainei și regimul politic de la Kiev, în frunte cu președintele Zelenski, aud, în sfârșit, din partea lui Trump un discurs dur la adresa Rusiei lui Putin, după luni de ambiguitate. Însă scepticismul față de politica externă a administrației Trump privind Ucraina rămâne la un nivel ridicat, remarcă o analiză Politico, ținând cont de întoarceri bruște de poziție pe care Trump e capabil să le facă.
Și nu mai departe de săptămâna trecută am avut situația în care Pentagonul a blocat brusc livrările de sisteme de apărare aeriană și arme letale către Ucraina, o decizie care a luat prin surprindere aliații, după ce o analiză internă a constatat că stocurile militare americane sunt scăzute.
Jurnaliștii de la The Guardian au relatat că americanii ar fi rămas cu doar aproximativ 25% din rachetele interceptoare Patriot necesare pentru toate planurile militare ale Pentagonului, după ce stocurile din Orientul Mijlociu s-au epuizat în ultimele luni și, prin urmare, din acest motiv au decis să suspende furnizarea de arme defensive către Ucraina.
Însă jurnaliștii de la NBC News au transmis că secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a ordonat de unul singur oprirea livrării anumitor tipuri de arme către Ucraina, în ciuda faptului că analiza militară internă a americanilor indica faptul că aceste livrări nu ar reprezenta o amenințare la adresa pregătirii de luptă a SUA.
La doar câteva zile distanță de la acest moment, Trump a întors complet decizia și a promis mai mult sprijin aerian pentru Kiev, sugerând că s-a săturat de abordarea lui Putin. Ce transmit aceste schimbări rapide de poziție? Un semnal pozitiv pentru unitatea transatlantică, dar și multă confuzie și incertitudine, mai ales pentru aliații europeni care nu știu ce pași concreți are Trump în vedere.
Între timp, secretarul de stat american Marco Rubio a declarat, de asemenea, joi, că Statele Unite discută „activ” cu țările din Europa despre trimiterea de baterii Patriot în Ucraina. „Există baterii Patriot și există și alte posibilități. Ar fi minunat dacă una dintre țările care au comandat baterii Patriot și urmează să le primească s-ar oferi voluntar să amâne livrarea și să le trimită în schimb Ucrainei”, a declarat Rubio reporterilor din Malaezia, după întâlnirea cu ministrul rus de externe Serghei Lavrov.
În ciuda bucuriei de moment că Trump pare că înțelege în al doisprezecelea ceas că Putin e un criminal care doar l-a dus cu zăhărelul, presa americană ține să amintească că Trump a cultivat o imagine de lider imprevizibil în politica externă, iar criticile sale ocazionale la adresa lui Putin au fost de obicei urmate de gesturi de reconciliere.
Exemplul cel mai clar e refuzul său de a susține noi sancțiuni împotriva Rusiei, în ciuda sprijinului bipartisan pentru acestea în Senat. Asta sugerează că politica sa față de Kremlin rămâne fluidă și ghidată doar de modul în care își calculează el pașii.
Prin urmare, este foarte posibil ca ultimele comentarii publice ale lui Trump cu privire la Rusia să fie o încercare de a exercita presiuni asupra lui Putin, mai degrabă decât să semnaleze o schimbare fermă în politica administrației americane, după cum bine mai semnalează CNN.
De altfel, jurnalistul american Stephen Collinson chiar subliniază că Trump pare să fi ajuns în sfârșit la concluzia la care au ajuns toți predecesorii săi din secolul XXI: că ideea unei „resetări” a legăturilor SUA cu Rusia lui Vladimir Putin este o iluzie.
Evident, trecerea bruscă de la admirație la iritare față de liderul de la Kremlin are potențialul de a schimba politica americană față de Ucraina. Dar chiar dacă Trump a început să critice mai dur Rusia și să anunțe sprijin american pentru Kiev prin livrarea de arme prin intermediul NATO către Ucraina, scepticismul rămâne și e justă întrebarea de 1.000 de puncte în cancelariile europene: cât de sinceră și durabilă este această schimbare?
De-a lungul anilor, Trump a lăudat „inteligența” și „forța” lui Putin, iar de când și-a început al doilea mandat la Casa Albă a încercat să-i ofere liderului rus o înțelegere favorabilă, inclusiv promisiuni de pace ce ar fi blocat aderarea Ucrainei la NATO.
Dar Putin a respins aceste oferte, semn că nu urmărește cu adevărat o negociere, ci o reconfigurare radicală a ordinii post-Război Rece. De ce? Căci pentru Putin, războiul de agresiune pe care l-a declanșat nu e doar despre Ucraina, ci despre repararea a ceea ce el consideră o „nedreptate istorică”, adică faptul că Rusia a pierdut influența în fostul spațiu sovietic.
Ce mai remarcă foarte bine Stephen Collinson? Că Trump pare acum dezamăgit nu doar din perspectivă geopolitică, ci și personal. De ce? Că el se mândrea cu abilitățile sale de negociator, iar eșecul de a-l „îmblânzi” pe Putin îl percepe ca pe o lovitură în propriul orgoliu.
Totuși, mulți observatori internaționali, scrie CNN, avertizează că, deși frustrarea lui Trump e reală, nu există nicio garanție că ea se va traduce într-o politică externă coerentă și de durată. De ce? Pentru că pozițiile lui Trump pot oscila rapid, așa cum o demonstrează trecutul, iar sprijinul pentru Ucraina ar putea deveni un instrument tactic, nu o direcție strategică.
În plus, Trump mai are o problemă: o mare parte din baza MAGA simpatizează ideologic cu Rusia lui Putin, văzând în ea un bastion anti-globalist și anti-liberal. Iar un segment important al republicanilor originali dorește reorientarea completă a politicii externe americane spre China, nu spre Europa. Astfel, Trump se găsește prins între realpolitik și presiunile interne contradictorii, o ecuație complicată și din care se iese mult mai greu decât probabil își imagina el acum 5 luni, când a redevenit președinte.
În cel mai bun caz, ruptura personală în raport cu Putin ar putea sparge iluzia pe care Trump a cultivat-o ani la rând, aceea că dictatorul de la Kremlin „este un partener de încredere”.
Dar rămâne de văzut dacă schimbarea la față a lui Trump, pe care o expune public în aceste zile, va redefini viziunea sa asupra relațiilor de unitate transatlantice în raport cu Rusia agresoare condusă de Putin sau va rămâne doar o ieșire temperamentală care face parte dintr-un lung șir de situații geopolitice complicate pe care Trump alege să le personalizeze după bunul plac.
Ce mă îngrijorează și pe mine, dar și pe jurnaliștii americani de la CNN, e să nu se revină la ipoteza aia strategică care bântuie de mult politica SUA față de Ucraina și pe care doar mandatul lui Biden a aruncat-o într-un colț unde să nu aibă vizibilitate: „Adevărul este că Ucraina, care nu este o țară membră NATO, va fi vulnerabilă în fața dominației militare a Rusiei, indiferent ce facem noi”.
În caz că nu știți, acesta nu e un citat din Trump, așa cum bine indică jurnalistul american Stephen Collinson, ci a fost rostit de fostul președinte democrat Barack Obama, într-un interviu acordat publicației The Atlantic în 2016.
Altfel, războiul cu drone al rușilor se intensifică și nu face decât să erodeze moralul Ucrainei și să răspândească frică în rândul populației. Zgomotul inconfundabil al dronelor Shahed, modificate pentru a zbura mai sus și a transporta încărcături explozive mai mari, a devenit o prezență constantă în viețile ucrainenilor, trimițându-i din nou în adăposturi. Luna iunie a înregistrat cele mai multe victime civile din ultimii trei ani, iar iulie a început cu peste 2.000 de drone lansate în doar nouă zile.
Experții citați de BBC avertizează că Ucraina riscă să fie copleșită dacă nu găsește rapid soluții pentru a contracara acest tip de atac. Deși dronele nu sunt arme sofisticate, avantajul Rusiei stă în cantitate și capacitate industrială, ceea ce obligă Ucraina să își epuizeze stocurile limitate de rachete și avioane de interceptare. În acest context, apelurile președintelui Zelenski către aliați devin tot mai urgente, iar liderul de la Kiev cere nu doar sisteme Patriot, ci și o gamă largă de mijloace de apărare antiaeriană.
Concluzia de moment vine de la Anne Applebaum, care a scris o analiză în The Atlantic în care indică faptul că „Vladimir Putin nu caută un armistițiu și nu vrea să negocieze” pentru că el încă mai crede „că poate cuceri întreaga Ucraină” tocmai ca urmare a acțiunilor administrației conduse de Trump.
