Scindarea care ne salvează democrația
Tabăra așa-zis suveranistă a început să se destrame la doar câteva zile după alegerile prezidențiale. În mijlocul confuziei, Nicușor Dan și Ilie Bolojan pot reechilibra centrul politic.
În această însorită dimineață de joi simt să vă spun că avem o veste bună la care nu spera nimeni acum o lună: a început scindarea polului așa-zis suveranist, iar asta-i bine pentru democrația românească și pentru viitoarea guvernare + președintele Nicușor Dan.
Pe scurt, așa cum am zis și ieri, când George Simion a trimis semnalul că va contesta rezultatul alegerilor prezidențiale pe care le-a pierdut în fața lui Nicușor Dan, n-a făcut-o cu speranța sinceră de a întoarce votul popular. A făcut-o cu o strategie clară și cinică în minte: să înceapă, de fapt, campania pentru parlamentarele din 2028.
În logica liderului extremist al AUR, cele 5,3 milioane de voturi din turul doi îi dau puterea și autoritatea în rândul așa-zișilor suveraniști, care trebuie conservate prin orice mijloace. Iar acestea includ construirea unei realități paralele, în care o conspirație internațională condusă de Franța și Republica Moldova i-ar fi furat victoria.
Dar George Simion are mari probleme în a ține cu dinții de acele 5,3 milioane de voturi. De ce? Pentru că tabăra radicală a politicii românești pare, zilele astea, că se sparge în bucăți. Iar fiecare bucată încearcă acum să-și construiască propria identitate, propriul public și propria bucățică de adevăr alternativ pentru a se consolida cât mai bine.
Miercuri, șase deputați din POT au demisionat. Cinci senatori sunt, potrivit propriilor declarații, „cu bagajele făcute”. Dacă plecările se confirmă, grupul POT din Senat dispare. Dar aici nu asistăm la o criză internă, ci la un simptom. Din nou, apare întrebarea: De ce? Păi pentru că aceste partide autodeclarate drept alternative antisistem nu au coerență ideologică, ci doar frustrări și/sau interese comune. Iar frustrările și interesele pot fi ameliorate de negocieri pe holurile Parlamentului cu cei din altă barcă care promit putere și beneficii.
Tot miercuri, Claudiu Târziu, cofondatorul AUR și fost aliat de cursă lungă al lui George Simion, a anunțat lansarea unei noi mișcări: Acțiunea Conservatoare. Declarativ, nu va fi un „refugiu pentru migranți politici”, dar e clar că Târziu vizează o reconfigurare a dreptei conservatoare, cu reguli dictate de el, elite proprii și un discurs mai puțin isteric. Practic, Claudiu Târziu desfășoară, prin mișcarea asta, o formă de disidență ideologică și o palmă peste fața lui George Simion, pe care mulți deputați AUR sau oameni implicați activ în mișcarea așa-zis suveranistă îl consideră deja o povară mai mare decât un atu.
Dar stați că nu am terminat. Dintr-un alt colț al ringului, Victor Ponta deja țăpoăie și e gata să arunce cu croșee politice. După cele 1,2 milioane de voturi pe care le-a obținut în primul tur, și-a lansat platforma „România pe Primul Loc” și negociază acum cu parlamentari neafiliați care au fost în SOS, AUR și POT, dar și cu parlamentari PSD. Desigur, nu cred că se așteaptă nimeni ca Ponta să devină noul Simion și să se îmbrace cu totul din nou în haina suveranistului de fațadă, așa cum a făcut în campanie. Ponta revine la vechiul mod al său de a face politică, adică va fi, cel mai probabil, un vector politic pragmatic care îi va atrage pe cei confuzi și captivi în supa asta populistă cu de toate. Scopul lui Ponta, chiar dacă nu e ideologic, e tot același: să muște din electoratul lui George Simion.
Și, evident, nu avea cum să lipsească din peisaj Crin Antonescu, candidatul coaliției prezidențiale PSD-PNL-UDMR și fost lider liberal, care a propus, la rândul său, un nou partid de dreapta. Nu unul radical, ci unul care să reabiliteze clasicul ideologic după care el ne spune că s-a ghidat: liberalism, conservatorism democratic, europenism. Un proiect încă în formare, dar care oferă o altă ieșire pentru dezamăgiții dreptei. E un fel de semnal al lui Crin că nu vrea să se retragă rapid de pe scenă după ce a fost reactivat de Ciolacu ca să-i salveze scaunul, dar nu a reușit.
Prieteni, dacă ați ajuns până aici, atunci pregătiți-vă de cataclism, căci și Gigi Becali a anunțat că-și face partid după scurta aventură în AUR. Nea Gigi e un conservator cu fundamente religioase și naționaliste dure, dar nu are tonul extremist al lui Simion. Iar sursele politice de pe holurile Parlamentului spun că îl curtează deja pe Claudiu Târziu. Mai mult, încearcă să atragă foști membri AUR sau SOS care nu se mai regăsesc în isteria declanșată de George Simion.
Ei bine, după cum deja v-ați dat seama, toate aceste mișcări au un singur numitor comun: deturnarea capitalului politic acumulat de Simion în aceste luni cât a stat lipit de Călin Georgescu. Și, pentru prima dată în ultimii ani, tabăra antisistem nu mai are o voce unică, se pare, deși Simion credea duminică noapte și luni dimineață că el va rămâne acestă voce în următorii 3 ani.
Problema pentru el e că atunci când mai multe voci încep să se bată între ele, discursul devine haotic, electoratul se fragmentează, iar mitul suveranist își pierde forța de a atrage oamenii. Iar într-un astfel de context nici manipularea pe TikTok nu mai e eficientă, căci se ciocnesc cap în cap discursurile conspiraționiste promovate de fiecare tabără, care va încerca să pozeze mai legitimă decât cealaltă pentru a-și valorifica statutul de principală mișcare suveranistă.
Firește, să nu ne facem iluzii de moment, că ce am scris eu aici nu atestă că George Simion e terminat din punct de vedere politic. Dar încerc să spun că putem să respirăm ușurați, căci va avea o misiune infinit mai grea: să țină în viață un public care deja are alternative, să mențină coerența unui partid zguduit de plecări, să păstreze controlul narativ într-un cor în care Becali, Târziu, Ponta și poate chiar Antonescu vor vorbi pe limba acelorași votanți furioși, dar dezorientați.
Pentru oamenii care iubesc democrația și drumul proeuropean al României, această fragmentare a așa-zișilor suveraniști e o veste bună. Haosul din tabăra suveranistă dă aer viitoarei guvernări, condusă, cel mai probabil, de Ilie Bolojan, care poate să-și vadă de treabă, chiar dacă va trebui să adopte multe decizii nepopulare pentru a salva economia și a pune țara pe linia corectă de funcționare după anii de guvernare populistă marca Ciucă-Ciolacu.
De tot acest context va profita și opoziția proeuropeană din Parlament, care va fi, probabil, formată din PSD și UDMR. Aceste două partide vor avea o șansă reală de a-și regândi direcția, mesajul și strategia pentru alegerile din 2028.
Ce trebuie noi să înțelegem e că în România peste care se pregătește să devină președinte Nicușor Dan va fi o țară cu multe voci care deja se ceartă. Iar această fragmentare a extremei drepte îi oferă președintelui ales și guvernului pe care îl va numi o fereastră de timp, poate singura, să mute centrul de greutate al politicii înapoi spre normalitate, spre dialog și spre democrație.
Prieteni, pentru prima dată după mulți ani, pare că pericolul unui pol suveranist dominant începe să se dizolve nu prin înfrângere electorală, ci prin autodistrugere. Cel puțin așa se vede din locul în care privesc eu lucrurile. Liderii care până ieri pozau în salvatori ai națiunii acum își dau la gioale pentru voturile aceleiași mase frustrate și manipulabile. Iar George Simion, cu toată retorica fin lucrată pentru a manipula publicul, s-a trezit, în doar câteva zile, izolat, încercând să stingă focuri aprinse chiar de el.
Iar rolul lui Nicușor Dan și al lui Ilie Bolojan, în următoarea perioadă, e să ia oxigenul taberei așa-zis suveraniste. Cum poate face asta? Prin a guverna eficient și clar. Astfel se va reduce spațiul pentru isterie și se va crea spațiu pentru a-i face pe oameni să înțeleagă că soluțiile simple la probleme complicate nu sunt altceva decât minciuni care au rolul să le distrugă viața.
