Sindicatele din educație, pionii unui „război de uzură” între PSD și premierul Bolojan

Profesorii au ieșit în stradă cu nemulțumiri reale, dar rețelele sindicale, controlate de PSD de decenii, au transformat protestul într-un instrument politic împotriva guvernului Bolojan.

Ok, haideți să vorbim puțin despre războiul de uzură al PSD împotriva lui Ilie Bolojan, război care azi a fost purtat by proxy prin liderii sindicatelor din educație care au organizat ample manifestații de contestare a guvernului.

Mai clar spus, protestul profesorilor care a plecat din Piața Victoriei și s-a terminat în fața Palatului Cotroceni, cu scandări precum „Jos Guvernul Bolojan!”, trebuie înțeles dincolo de lozinci și de emoția momentului.

Colaj realizat de HotNews. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Evident, trebuie precizat din capul locului, ca să nu avem vorbe la procesul de intenție al internetului, că mulți dintre participanți au revendicări sincere, oneste și justificate, fiind nemulțumiți de modul în care statul român tratează educația.

Însă, dincolo de ei, arhitectura politică din spatele acestor manifestații e mai complicată decât se poate observa la prima vedere. Iar beneficiarul principal al protestelor de azi e PSD, care a folosit din nou sindicatele din educație (pe care le controlează de decenii) pentru a eroda imaginea publică a premierului Ilie Bolojan.

Și dacă tot am avut poză de pe pasajul Basarab, fix ca acum doi ani, de la celebrul protest din 22 mai 2023 care a declanșat atunci o grevă generală în sistemul de învățământ din România, să fim puțin atenți la minge.

Cine era premier când au ieșit profesorii în stradă? Nicolae Ciucă, de la PNL. A venit apoi Marcel Ciolacu cu promisiuni electorale pentru profesori, că se apropiau alegerile, și nu am mai avut parte de proteste de asemenea amploare pentru că liderii sindicali au fost trași pe margine.

Acum, odată cu instalarea guvernului Bolojan și noile măsuri de austeritate, care deranjează rețelele de sinecuri și privilegii din interiorul statului (și care sunt transpartinice, dar cele mai multe controlate de PSD), liderii de sindicat din educație au fost reactivați.

De ce? Pentru că PSD și-a pus în aplicare o nouă strategie. În ciuda temerilor din spațiul public că ar putea cădea Guvernul Bolojan, PSD-iștii nu vizează căderea guvernului, căci nu își permit să iasă din schemă și să piardă accesul la resurse, adică la banul public. PSD-iștii, în schimb, vizează slăbirea treptată a capitalului politic al premierului printr-un „război politic de uzură”.

Și să ne întoarcem la educație. Aici sindicatele sunt conduse de indivizi ca Simion Hăncescu (de la Federația Sindicatelor Libere din Învățământ – FSLI) de ani de zile. Hăncescu e lider sindical din fucking 2012.

Liderii sindicali ca el sunt parte dintr-un sistem paralel de putere care joacă, de fiecare dată, în favoarea celor care le garantează influență și beneficii. De aceea, profesorii care protestează cu bună credință se trezesc folosiți într-un joc politic pe care îl înțeleg doar parțial, dar în care nu au alternativă. De ce? Pentru că „piața sindicală” a fost capturată încă din anii ’90 de către PSD.

Ei bine, în tot acest context, marea vulnerabilitate a sistemului de educație din România se numește Daniel David. Din poziția de ministru al Educației, acesta pare depășit de situație. Discursul său s-a schimbat mult acum față de guvernarea Ciolacu, în care a prins câteva luni tot ca ministru. Atunci părea un tehnocrat atent la reformă.

Acum discursul său e ezitant, arogant, lipsit de autoritate, de claritate și mai ales de deschiderea la dialog. Iar marea problemă a premierului Bolojan e că l-a creditat pe ministrul David, considerându-l omul potrivit pentru a împinge înainte schimbările promise de atâta timp românilor în educație.

Însă tocmai această decizie se întoarce acum împotriva lui. Iar odată cu problema vine și cererea publică de demisie a lui Daniel David sau de remaniere a sa. Însă lucrurile nu sunt atât de simple.

Și haideți să fim puțin atenți la detalii: dacă Bolojan îl remaniază pe David, riscă să-și pună propriul partid în cap, căci liberalii nu ar accepta doar ca un ministru considerat al lor să fie remaniat și vor dori și ca restul partidelor (PSD & USR) să treacă prin remaniere de miniștri.

Însă Bolojan nu are autoritatea în coaliție să schimbe miniștri cum vrea el dacă nu sunt din partidul său. Pe de altă parte, dacă premierul nu îl schimbă pe Daniel David, riscă să pară că tolerează slăbiciunea și indecizia unui ministru care și-a demonstrat incompetența în a manageria sistemul public de educație.

Iar cleștele ăsta în care e prins premierul Bolojan din cauza ministrului David e cadrul perfect prin care PSD-ul lucrează la erodarea guvernului, din care face parte doar pentru a rămâne mufat la bani.

Ce se întâmplă, de fapt? Profesorii ies în stradă, tensiunea publică crește, criza politică și criza socială se accentuează, iar reformele guvernului Bolojan riscă să fie blocate sau amânate. Astfel, PSD-ul își atinge două obiective: își protejează rețelele de sinecuri și privilegii amenințate de reforma administrației și, în același timp, îl vulnerabilizează pe premier.

Pentru social-democrați, cheia este să rămână „mufați” la banul public pentru baronii locali, dar să lase impresia că ei nu sunt responsabili de haos.

Singurii care apar în prim-planul crizei sunt premierul și brelocul său expirat care acum se numește Daniel David. Toate criticile spre ei se duc, iar PSD rămâne în umbră, tragând sforile și apăsând pe butoanele care luminează propagandistic decorul politic al zilei.

Unde suntem în acest moment? La începutul unui an școlar plin de incertitudine, cu un sistem educațional subfinanțat, birocratizat excesiv, politizat până în măduva oaselor, subperformant și lipsit de coerență.

Mulți profesori simt că nu își mai pot face meseria, că sunt copleșiți de lipsa de resurse și de respect din partea managerilor din educație care rezistă pe funcții și au putere și influență că au intrare la partid.

Mulți dintre acești profesori, cum am spus mai sus, știu că liderii de sindicat joacă politic, dar nu au alternativă, căci sindicatele sunt singura platformă de organizare colectivă prin care își pot face vocea auzită și prin care își pot striga nemulțumirile. Iar dacă ne uităm mai bine la cum s-au așezat lucrurile, miza PSD de trei decenii a fost să controleze sindicatele, ca să controleze revolta socială.

După întâlnirea cu președintele Nicușor Dan, liderii sindicali au ridicat miza. Au anunțat că iau în calcul declanșarea unei greve generale, inclusiv boicotarea activității didactice mâine. Asta înseamnă presiune și mai mare pe guvernul Bolojan, care e pus acum într-o situație extrem de dificilă.

Iar colțul fără scăpare unde vrea să îl ducă PSD pe Bolojan, prin presiunile din educație, e demiterea lui Daniel David. Asta ar crea un precedent periculos și pentru restul domeniilor în care se dorește reformă și ea poate fi blocată prin presiune publică ca cea făcută în educație. Iar acest lucru l-ar slăbi politic pe Bolojan și dorința lui de a-și aplica planul de reforme. De aceea premierul nu vrea să cedeze nimic. Nici măcar capul lui David.

Pentru moment, întrebare de 1.000 de puncte e cât din acest protest de azi a fost expresia reală a disperării din școli și cât a fost instrumentat politic?

Până aflăm răspunsul la întrebarea asta poate înțelegem cât de vulnerabil e statul român atunci când rețelele politice și sindicale dornice doar să-și apere privilegiile și puterea se suprapun peste nevoile reale ale profesorilor și elevilor. Iar mesajul real și revendicările acestora din urmă se dizolvă în luptele astea politice extrem de toxice.

Bolojan vs. rețeaua de sinecuri din instituții: războiul civil din interiorul statului român

---