Tarife pentru securitate. Trump cere bani pentru „umbrela NATO”. Marea întrebare a europenilor: Cât ne costă să rămânem în siguranță?
Trump transformă parteneriatul cu Europa. Cere plăți anuale pentru NATO, invocă pierderi uriașe din comerț, dar datele oficiale europene arată o altă realitate decât cea a Casei Albe.
Trump a transmis un mesaj tăios Europei chiar de la bordul Air Force One: nu va exista nicio negociere comercială cu UE „decât dacă ne plătesc o grămadă de bani anual”. Trump a acuzat din nou UE că profită de SUA în plan economic, dar și militar.
Foto: Aaron Rupar/X
„Europa s-a comportat foarte, foarte rău și și-a bătut joc de liderii noștri. Nu ne iau mașinile, nu ne iau produsele alimentare, nu ne iau nimic. În schimb, noi le luăm mașinile — Mercedes, Volkswagen, BMW — luăm milioane de mașini de la ei. Ei nu iau nicio mașină. Nu ne iau produsele agricole. Nu ne iau nimic. Europa ne-a tratat foarte prost…
Vin la masa negocierilor, vor să discute, dar nu va exista nicio discuție decât dacă ne plătesc o grămadă de bani anual, în primul rând pentru prezent, dar și pentru trecut, pentru că ne-au luat o mare parte din avuție și nu vom permite ca asta să continue…
Asta nu este sustenabil. Statele Unite nu pot pierde 1,9 trilioane de dolari din comerț. Nu putem face asta și, în același timp, să cheltuim sume uriașe pentru NATO ca să protejăm țările europene — le oferim protecție militară și apoi pierdem bani din comerț”, a spus Trump.
În cunoscuta sa retorică, Trump a afirmat n final că situația actuală este „nebunie curată” și că el a fost ales tocmai pentru a o corecta. „Am explicat totul. Poporul american înțelege mai bine decât presa”, a declarat liderul de la Casa Albă. Iar The Guardian subliniează că retorica sa dură, în loc să ducă la reconciliere, va intensifica o nouă escaladare a relațiilor comerciale dintre SUA și UE, cu mai mult ca sigure consecințe majore pentru consumatorii finali, atât americani, cât și europeni.
Declarațiile lui Trump despre miliardele „pierdute” de SUA în relația cu Europa nu sunt susținute de datele oficiale ale Comisiei Europene. În realitate, în 2023, schimburile comerciale UE–SUA au atins 1,6 trilioane de euro, iar dacă ne uităm la balanța totală de bunuri și servicii, Statele Unite au un deficit de sub 100 de miliarde de euro, nu de 1.900 de miliarde, cum afirmă Trump. Mai mult, la capitolul servicii, după cum indică și Biziday, UE a plătit cu peste 100 de miliarde de euro mai mult decât a încasat, ceea ce înseamnă că în unele sectoare, Europa susține economic SUA, nu invers.
Foto: consilium.europa.eu
Când securitatea devine o marfă: ce înseamnă mesajul lui Trump pentru România
Declarațiile lui Trump nu sunt doar un nou episod de retorică agresivă. Ele marchează o schimbare profundă în relația transatlantică. Zilele trecute, pe 3 aprilie, am scris că SUA nu mai văd alianțele ca angajamente bazate pe valori comune, ci ca servicii contra cost. În această nouă realitate, România nu mai trebuie să se întrebe dacă este un partener loial, ci cât e dispusă să plătească pentru a-și păstra protecția strategică.
Direcția e clară și cred că toată lumea trebuie să o știe, având în vedere că de vineri începe campania electorală. Acum nu mai vorbim de protejarea democrației în primul rând, ci de cât ne costă la Trump pe noi românii ca să ne ofere în continuare America securitate, având în vedere că apărarea europeană nu se poate face peste noapte.
Iar ast se vede cel mai bine din mesajul secretarului de stat american Marco Rubio, care a cerut joia trecută, înaintea reuniunii miniștrilor de externe din NATO, ca fiecare stat membru al Alianței „să prezinte un angajament clar” că alocă cel puțin 5% din PIB pentru apărare, alături de un orizont de timp în acest sens. În plus, Ambasada SUA în România a reluat acest mesaj, anunțând tot joi că fără investiții majore în zona militară din partea tuturor aliaților, nu va exista pace în lume, dar și că „Pacea nu este gratuită!”.
În plus, jurnaliștii de la Reuters au dezvăluit că oficialii americani le-au transmis aliaților europeni că își doresc ca aceștia să continue achiziționarea de armament produs în SUA, în contextul în care UE ia măsuri pentru a limita participarea producătorilor americani la licitațiile pentru achiziția armamentului care va duce la consolidarea apărării europene.
De altfel, un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA a declarat pentru Reuters că Trump salută eforturile recente ale aliaţilor europeni de a-şi „consolida capacităţile de apărare şi de a-şi asuma responsabilitatea pentru propria securitate”, dar a avertizat în privinţa creării de noi bariere care să excludă companiile americane din proiectele de apărare europene. „Cooperarea industrială transatlantică în domeniul apărării face Alianţa mai puternică”, a spus oficialul administrației Trump. Tradus, mesajul e următorul: SUA vor ca Europa să fie pe cont propriu, dar cu arme americane.
Cu alte cuvinte, Trump vrea un parteneriat în care SUA domină, iar ceilalți se supun, sau, altfel spus, Europa poate fi „liberă” doar dacă se comportă exact cum dictează Washingtonul: plătește mai mult, cumpără de la americani și investește în SUA. În caz contrar, e pedepsită cu tarife comerciale, presiuni diplomatice și amenințări de retragere din NATO sau colaborare cu dușmanii Europei precum Rusia.
Dacă e să ne uităm la relația dintre SUA și Europa ca la relația dintre doi parteneri dintr-o căsătorie veche de decenii, ei bine, Statele Unite, în viziunea lui Trump, nu mai joacă rolul de aliat protector altruist, ci pe cel de „cap de familie” autoritar, care cere loialitate totală, bani, respect și consum exclusiv de produse proprii.
E o strategie de forță, nu de parteneriat, și exact din această cauză, dacă Europa tace sau se conformează fără reacție, riscă nu doar economic, ci și ca actor geopolitic să devină complet marginală. Adică să fie mult mai mult afectată pe termen lung, căci acceptă ca mariajul să devină, dintr-o relație de echilibru, o relație de supunere.
Ce trebuie să înțelegem cu toții, mai ales liderii politici din România și candidații la președinție? Că în noua realitate geopolitică impusă de Trump, securitatea a devenit o marfă, nu un principiu care leagă relația transatlantică. Iar pentru țări ca România, care nu au capacitatea de a se apăra singure și care se bazează pe garanțiile NATO și pe prezența americană în regiune pentru a nu fi agresată de ruși, întrebarea-cheie nu mai e „cum ne păstrăm democrația?”, ci „ce oferim ca să ne păstrăm securitatea?”.
Ce nu înțelege Ciolacu și restul liderilor politici români? Că Donald Trump nu vede NATO ca pe o alianță unde predomină valori stabilite după Al Doilea Război Mondial, valori care au protejat și consolidat hegemonia americană pe parcursul deceniilor în timpul Războiului Rece și după aceea, ci ca pe un club de protecție în care fiecare plătește pentru serviciile de pază.
Scurt pe doi, pe Trump și grupul de oligarhi din jurul său nu-i interesează dacă România sau orice altă țară din NATO mai reprezintă o democrație, ci dacă aceste țări care au nevoie vitală de securitate plătesc la timp „abonamentul” pentru ea, fie prin bani direcți (adică prin creșterea bugetului alocat pentru de apărare), fie prin contracte economice cu americanii (adică cumpărarea de arme și/sau investiții în SUA).
În logica profund defectă și toxică a lui Trump, dacă nu plătești suficient, nu meriți protecția americanilor. Iar modul ăsta de gândire ignoră complet sensibilitățile istorice ale aliaților sau riscurile de destabilizare regională în cazul unei agresiuni asupra unei țări NATO din partea prietenului cel nou al Washingtonului, pe numele său Vladimir Putin.
În tot acest context, adevărata întrebare pe care trebuie să și-o pună liderii partidelor de guvernare și candidații la alegerile prezidențiale din mai e una dură, dar care nu ține de slugărnicie forțată, ci de pragmatism: „Ce îi oferim lui Trump ca să continue să ne garanteze securitatea?”.
Deci, mesajul ambasadei SUA e foarte clar, din punctul meu de vedere: „Pacea nu e gratuită”, iar ceea ce nu spun direct americanii, dar e subînțeles, este că nici Alianța nu mai vine fără preț. Și mesajul ăsta vine în contextul în care România se află, așa cum a scris și Financial Times, într-o poziție geopolitică extrem de complicată, adică dependentă de SUA, dar amenințată de politicile impredictibile ale unui lider care a declarat deja că poate „să încurajeze Rusia să facă ce vrea” dacă aliații nu plătesc.
Ce trebuie să facă România? Să crească investițiile în apărare, dar inteligent, nu haotic, și să comunice exact ce e dispusă să facă în relația cu partenerul strategic SUA, ce îi dă la schimb, și cum contribuie în același timp la planul de creare a unei apărări comune europene.
Dacă nu facem asta vom aluneca inevitabil spre disoluția lentă, dar sigură a statului. De ce? Păi, pentru că ne vom vulnerabiliza ca stat și ca societate și ne vom pierde securitatea într-o lume care se schimbă și abandonează principiile democratice în schimbul celor tranzacționale.
Știu, o să spun ceva ce poate pare absurd și sensibil pentru unii, dar cu Trump trebuie să fim complet tranzacționali și să-i spunem ce îi dăm la schimb ca să ne asigure securitatea. Evident, noi, în același timp, trebuie să ajutăm și la apărarea Europei, căci cu ea rămânem după ce devine clar că SUA nu mai reprezintă un aliat al europenilor sau că NATO nu mai e funcțional pentru că nu s-a respectat garanția de apărare colectivă.
Așa că, oricât de nobil ar suna apărarea valorilor democratice și pledoaria pentru ele în fața lui Trump, acest lucru nu are valoare în acest moment. Democrația, în sine, nu poate supraviețui fără un cadru stabil și fără să fie protejată militar. Cine crede altceva se află într-o reală stare de naivitate.
Democrația presupune alegeri libere, instituții funcționale, libertăți civile, dragi prieteni, dar toate acestea devin inutile într-un context în care un stat este vulnerabilizat sau, mai grav, ocupat sau șantajat de un actor extern. Iar lecția Ucrainei e cât se poate de clară: în 2014, Kievul era o democrație în tranziție, dar fără un sistem de apărare solid a pierdut Crimeea și a intrat într-un conflict care îi pune în pericol și acum, la ora la care citiți aceste rânduri, chiar existența ca stat.
Firește, România nu e Ucraina, dar fără umbrela de securitate NATO, va deveni brusc o țară expusă presiunii rusești directe și convenționale, dincolo de operațiunile hibride pe care deja le-am experimentat prin operațiunea Călin Georgescu.
Ca să nu avem vorbe la proces, concluzia e că România NU TREBUIE să renunțe la valorile sale democratice. Dar trebuie, pentru a-și păstra democrația, mai întâi să-și securizeze existența ca stat protejat. Și să aibă o relație de colaborare tranzacțională cu SUA și de aliat implicat în securitatea UE.
Da, evident că suntem în campanie și în vremuri normale vorbeam mult, până ne plictiseam, despre statul de drept, despre reforme și despre justiția independentă. Dar nu sunt vremuri normale. Sunt vremuri de criză, de război. Rusia e în ofensivă, China se extinde economic, iar America lui Trump devine selectivă cu cine merită să beneficieze de securitatea SUA.
În așa vremuri de-a dreptul de, supraviețuirea țării ar trebui să fie principala prioritate a tuturor, a decidenților politici, a candidaților, a antreprenorilor, a cetățenilor în general. Abia apoi vine discuția despre valori personale sau de grup.
România în care eu m-am născut în primii ani ai tranziției, România în care ai mei au reușit să mă crească și România în care bunica a închis ochii fericită că a trăit o viață demnă e momentul să înțeleagă că securitatea e fundamentul pe care stă întreaga construcție democratică.
Altfel, s-ar putea să ajungem curând, nu foarte departe ca orizont de timp, într-o poziție în care vom mai avea dreptul să votăm, dar nu vom mai avea ce să alegem. Democrația are o lecție dură: e frumoasă, atrăgătoare pentru toată lumea, dar nu e doar un set de reguli, e un lux pe care doar națiunile sigure și stabile și-l permit.
Și pentru că începe campania electorală de pe 4 aprilie, candidații ar trebui să înțeleagă că e greșit să mai vorbească despre alegerile la care participă ca despre niște competiții electorale mânate de ambiții personale sau grup. E timpul să vorbească despre aceste alegeri fix în tonul cel mai sincer cu putință, adică să spună că e această cursă electorală reprezintă bătălia de supraviețuire a românilor pentru un stat care poate deveni extrem de rapid irelevant în plan geopolitic dacă își pierde garanțiile de securitate.
Citește și: Tarifele lui Trump aprind fitilul: Goldman Sachs și JPMorgan văd SUA tot mai aproape de recesiune