Tribuna Internațională: Trump, Putin și „jocul păcii” fără Ucraina
Ucraina riscă să devină monedă de schimb. Trump vrea un acord rapid, Putin vânează legitimitate, iar Europa începe să se pregătească de război.
La sfârșitul săptămânii trecute, Trump declara că este „supărat” pe Putin din cauza abordării dictatorului de la Kremlin cu privire la o posibilă încetare a focului în Ucraina.
Citește și: De ce „furia” lui Trump față de Putin nu trebuie luată de bună până când nu trece la fapte
Acum, Ministerul rus de Externe a respins propunerile americane pentru soluționarea războiului de agresiune pe care Rusia l-a început, argumentând că acestea nu ating „cauzele profunde” ale conflictului.
Foto: Kevin Lamarque/Reuters
Concret, într-un interviu acordat publicației ruse Interaffairs, adjunctul ministrului de Externe, Serghei Riabkov, a declarat că Moscova nu vede în planul american loc pentru revendicările sale esențiale. Riabkov a adăugat că Rusia tratează cu seriozitate inițiativele Washingtonului, dar nu le poate accepta în forma actuală, având „un set de priorități și abordări proprii, profund și atent gândite”.
Potrivit Reuters, aceste poziții subliniază stagnarea negocierilor de pace și strategia lui Putin de a prelungi războiul. Acum contează ce vrea Trump să facă: să forțeze Rusia, impunând sancțiuni pe petrolul rusesc, așa cum a amenințat, sau să ajungă la un deal cu Putin peste capul ucrainenilor, care să-i satisfacă anumite interese.
Ce vrea Kremlinul?
Păi, știm deja: renunțarea Ucrainei la aderarea la NATO, recunoașterea anexării celor patru regiuni ucrainene unde există forțe armate ruse în acest moment și limitarea capacității militare a Kievului. Ei bine, aceste condiții au fost respinse categoric de Ucraina, care le consideră o capitulare.
Scurt pe doi, Trump, în încercarea din ultima perioadă de a grăbi un acord și de a arăta că el poate face ceea ce Biden n-a reușit, riscă să intre fix în scenariul pe care Putin îl construiește de ani buni: o negociere directă cu SUA, care ignoră Ucraina ca actor suveran și reduce conflictul la o simplă confruntare de interese geopolitice între marile puteri.
Ce trebuie să înțeleagă toată lumea?
Că Putin vrea ca Occidentul să obosească, să renunțe la susținerea Ucrainei și să accepte „realitățile de pe teren”, adică anexarea ilegală și slăbirea militară a Kievului. Iar Trump, grăbit să livreze o victorie politică, pare să-i ofere exact terenul de care are nevoie.
Iar când Riabkov spune că nu s-a auzit de la Trump „un semnal către Kiev să oprească războiul”, de fapt aruncă momeala la Casa Albă și îl provoacă pe Trump să preia controlul, adică să forțeze Kievul la concesii mult mai mult decât o face acum. Iar dacă președintele SUA răspunde afirmativ prin acțiuni și declarații în următoarele zile, atunci Rusia a reușit pe deplin să transforme războiul într-o negociere Rusia–SUA, cu Ucraina pe post de pion, nu de partener egal în negocierile de pace.
Ce riscă Trump?
Să creeze un precedent periculos potrivit căruia o agresiune teritorială poate fi răsplătită, atâta timp cât e împachetată într-un acord convenabil politic pentru cei puternici.
Zelenski joacă și el
Între timp, Volodimir Zelenski ia în calcul organizarea alegerilor prezidențiale în această vară, posibil în urma unei încetări a focului de Paște, potrivit The Economist. Echipa președintelui ucrainean ar fi început deja pregătirile, în anticiparea unei eventuale presiuni rusești care ar putea condiționa armistițiul de organizarea scrutinului. Deși Legea Marțială împiedică deocamdată desfășurarea alegerilor, aceasta expiră pe 8 mai, iar un calendar electoral ar putea duce scrutinul în iulie sau chiar în toamnă, în funcție de calculele politice și de evoluțiile de pe front.
Foto: Getty Images
Zelenski ar intenționa să candideze pentru un nou mandat, în ciuda așteptărilor Moscovei și ale lui Donald Trump că el ar putea fi înlocuit. Presa ucraineană indică faptul că popularitatea liderului de l Kiev a crescut semnificativ după confruntarea tensionată cu Trump și JD Vance la Washington, ceea ce pare să fi contribuit la decizia de a lua în serios varianta alegerilor. În paralel, fostul președinte Petro Poroșenko ar putea fi contracandidatul principal al lui Zelenski, deși anterior se opunea organizării unui scrutin în timpul războiului. În rest, Rusia mizează pe instabilitate politică și dezinformare pentru a submina Ucraina din interior, în eventualitatea organizării unui scrutin.
Un fost consilier al lui Trump explică de ce liderul de la Casa Albă tratează diferit Rusia față de Ucraina
John Bolton, fost consilier pentru securitate națională al lui Donald Trump în primul mandat, a afirmat într-un interviu pentru Politico că președintele SUA este manipulat de Vladimir Putin, fiind o „țintă ușoară” în ochii dictatorului de la Kremlin.
Trump, spune Bolton, privește politica externă prin prisma relațiilor personale: dacă are o relație bună cu Putin, atunci presupune că SUA are o relație bună cu Rusia. În schimb, lipsa unei conexiuni personale cu Zelenski – amplificată de episodul din 2019, când Trump a fost pus sub acuzare pentru presiuni asupra liderului ucrainean – explică atitudinea sa dură față de Ucraina.
Altfel spus, mai indică John Bolton, Trump vede războiul ca pe „conflictul lui Biden” și crede că poate pune capăt acestuia rapid, oferind concesii Rusiei și obținând astfel o victorie politică. De aceea Bolton avertizează că această relație asimetrică este folosită abil de Putin, care lansează gesturi calculate – cum ar fi laudele aduse lui Trump sau eliberarea unor ostatici americani – pentru a-i câștiga favoarea.
Foto: britannica.com
Însă Bolton avertizează că există riscul ca Putin să exagereze și să piardă din avantajele obținute, mai ales dacă Trump începe să simtă că e folosit. În același timp, Moscova pare să dea semnale de deschidere față de ambițiile lui Trump în Arctica, inclusiv ideea reluată de a controla Groenlanda, ceea ce ar putea duce la o cooperare ruso-americană în regiune.
Această apropiere strategică între cele două puteri îngrijorează Europa, care s-ar putea trezi marginalizată într-o nouă ordine globală favorabilă intereselor comune ruso-americane, mai indică fost consilier pentru securitate națională al lui Donald Trump.
Povestea nespusă a rolului ascuns al Americii în operațiunile militare ucrainene împotriva armatelor invadatoare ale Rusiei
Jurnalistul Adam Entous de la New York Times a realizat peste 300 de interviuri, pe parcursul a mai bine de un an, cu oficiali guvernamentali, militari și din domeniul informațiilor din Ucraina, Statele Unite, Marea Britanie, Germania, Polonia, Belgia, Letonia, Lituania, Estonia și Turcia. Și a făcut o investigație în care dezvăluie detalii importante și necunoscute până acum despre implicarea profundă a SUA în sprijinirea Ucrainei încă din primele zile ale invaziei ruse.
Doi generali ucraineni au fost trimiși într-o misiune secretă în Germania, unde au stabilit, la baza americană Clay Kaserne din Wiesbaden, un parteneriat strategic cu militarii americani. Acest parteneriat a devenit rapid coloana vertebrală a efortului de război ucrainean, oferind informații esențiale, planificare militară și sprijin logistic, într-o colaborare atât de strânsă încât oficiali NATO au afirmat că americanii erau „parte din lanțul de ucidere”. În centrul de comandă din Germania, ofițeri americani și ucraineni au conceput împreună principalele contraofensive ale Kievului, iar informațiile de intelligence transmise de SUA au ghidat atacurile asupra trupelor ruse.
În timp, însă, parteneriatul a fost afectat de tensiuni și neînțelegeri reciproce. Americanii acuzau ucrainenii că refuză sfaturi tactice solide și că cer prea mult, în timp ce ucrainenii considerau că Washingtonul încearcă să le limiteze ambițiile militare. Diferențele de viziune (între prudența calculată a americanilor și dorința ucrainenilor de a obține o victorie decisivă) s-au adâncit, mai ales după eșecul contraofensivei din 2023, afectată și de luptele de putere interne dintre Zelenski și liderii armatei.
Foto: Oksana Parafeniuk / The Washington Post via Getty Images
Așa că deciziile politice și personale au dus la risipirea unor resurse valoroase în campanii fără succes, cum a fost tentativa de recucerire a orașului Bahmut, care a marcat un punct de cotitură negativ în războiul dus de Ucraina, se indică în materialul lui Adam Entous.
Scurt pe doi, resursele umane au devenit o problemă majoră pentru forțele de rezistență ale Kievului, pe fondul reticenței de a mobiliza tineri, iar odată cu victoria lui Trump, viitorul sprijinului american a devenit incert, iar parteneriatul între cele două armate, odată vital și intens, a intrat într-o nouă etapă marcată de prudență, restructurare și lipsă de claritate strategică. Asta-i poza de moment!
Germania decide să lase istoria în urmă și să se reînarmeze
Un reportaj BBC News realizat de Sarah Rainsford indică faptul că Germania se află într-un moment de cotitură istorică, renunțând la reținerea sa tradițională față de militarism și pregătindu-se activ pentru un potențial conflict, în contextul amenințării tot mai evidente venite dinspre Rusia și al incertitudinii privind sprijinul viitor al Statelor Unite pentru securitatea europeană.
Grăbind lucrurile, coaliția care s-a strâns în jurul lui Friedrich Merz a făcut ca armata germană să beneficieze de o finanțare masivă după ce parlamentul federal de la Berlin a exceptat cheltuielile de apărare de la regulile privind datoria publică.
În acest context, generalul Carsten Breuer a avertizat că NATO ar putea fi atacată în următorii patru ani, iar Germania trebuie să acționeze rapid. „Nu eu vă sperii, ci celălalt tip”, a spus acesta, referindu-se la Vladimir Putin.
Ei bine, pe fondul creșterii cheltuielilor pentru arme, echipamente militare și rezerve, Germania revine și la dezbaterea privind reintroducerea serviciului militar, pentru a completa un deficit de peste 100.000 de soldați, mai scrie BBC, care ține să preizeze și că percepția publică se schimbă treptat, mai ales după invazia Rusiei în Ucraina și semnalele de izolare din partea Americii. Acum tineri germani încep să accepte ideea că apărarea democrației și a valorilor europene implică și forță militară. După decenii de pacifism și auto-restrângere, Germania pare hotărâtă să lase istoria în urmă și să devină din nou o putere militară activă în Europa.
„Parașutiști deveniți infanterie epuizată” – Căderea gambitului ucrainean din Kursk
Un reportaj realizat de jurnaliștii de la Kyiv Independent arată că operațiunea lansată de Ucraina în august 2024 în regiunea rusă Kursk, inițial o manevră surpriză menită să atragă trupele ruse departe de Donbas, s-a transformat treptat într-o capcană costisitoare.
Trupele de parașutiști de elită, precum Brigăzile 80 și 82 de Asalt Aerian, au intrat în forță în teritoriu inamic, dar au fost nevoite să lupte luni întregi în condiții logistice precare, fără suficiente rute de aprovizionare și într-un teren ostil. Deși incursiunea a avut un oarecare succes tactic la început, lipsa unui plan clar pentru fazele următoare și presiunile politice interne au dus la epuizarea unităților și transformarea trupelor de elită în infanterie uzată, forțată să țină poziții imposibil de apărat, indică presa de la Kiev.
Foto: Kostiantyn Liberov / Libkos / Getty Images
În ciuda unor câștiguri limitate și a folosirii incursionii ca monedă de schimb în eventuale negocieri de pace, strategia Kievului s-a prăbușit în fața realităților de pe teren, mai scrie Kyiv Independent, care mai precizează că Rusia, beneficiind de superioritate numerică și adaptându-și tacticile, inclusiv cu ajutorul trupelor nord-coreene, a reușit să izoleze complet trupele ucrainene din Kursk, interzicându-le accesul la aprovizionare și forțând retragerea.
Oțelul revine în centrul puterii europene: UE se reindustrializează sub presiunea lui Trump
În fața unei Americi conduse de Donald Trump, tot mai imprevizibilă și dezinteresată de rolul tradițional de garant al ordinii globale, Europa se vede obligată să-și ia soarta în propriile mâini, scrie Politico Europe, care mai precizează că sub presiunea unei realități geopolitice tot mai dure, europenii își repoziționează rapid prioritățile: reînarmare, reindustrializare și independență economică.
Iar o piesă centrală a acestui efort este industria oțelului. Vizita recentă a vicepreședintelui Comisiei Europene, Stéphane Séjourné, la combinatul ThyssenKrupp din Duisburg, simbolizează nu doar o revenire la rădăcinile integrării europene, fondate pe cărbune și oțel, ci și o nouă etapă în care oțelul devine din nou „cimentul” suveranității continentale, se mai arată în analiza celor de la Politico.
Bruxelles-ul a prezentat recent un pachet strategic fără precedent: planuri interconectate pentru apărare, industrie și finanțare, concepute ca răspuns direct la vidul lăsat de retragerea Americii și la provocările viitoare. Planul pentru oțel și metale, noua uniune a economiilor de economisire și investiții și inițiativa ReArm Europe sunt toate gândite să funcționeze împreună, susținând ambiția Europei de a deveni autonomă din punct de vedere industrial și militar.
În spatele acestei mobilizări se află o schimbare de mentalitate în rândul liderilor UE, care recunosc că „a nu face nimic” înseamnă a rămâne vulnerabili. Chiar și vocile conservatoare din Comisia Europeană, reticente la schimbări radicale, încep să piardă teren în fața unei alianțe între reformiști și „revoluționari”.
Politico mai scrie că în timp ce infrastructura industrială, precum cea din Duisburg (Germania), este reactivată și modernizată, UE încearcă să regândească întreaga sa arhitectură economică pentru a răspunde provocărilor globale. Dar obstacolele persistă: neînțelegeri între capitalele europene, birocrație și lipsa unui consens asupra finanțării. Cu toate acestea, mesajul este clar: Europa nu mai poate conta pe protecția automată a SUA și trebuie să devină capabilă să-și producă tancurile, să-și fabrice turbinele și să-și finanțeze propria securitate.
Deportat din greșeală: un tată din Maryland a fost trimis de Administrația Trump într-o închisoare de temut din El Salvador
Revista americană The Atlantic scrie că Administrația Trump a recunoscut că l-a deportat din greșeală pe Kilmar Abrego Garcia, un tată din Maryland cu statut legal protejat, către megaprisonul CECOT din El Salvador (o închisoare de maximă securitate), dar susține că instanțele americane nu au autoritatea de a-i ordona repatrierea.
Abrego Garcia, care are un copil mic cu dizabilități și o soție cetățean american, fusese protejat printr-o decizie judecătorească ce interzicea deportarea sa în El Salvador, din cauza riscului de persecuție din partea gangurilor (două dintre cele mai violente organizații criminale din America Centrală). Totuși, el a fost ridicat de ICE pe 12 martie și deportat în secret, iar familia l-a recunoscut în imaginile publicate de președintele salvadorian Bukele, care a ironizat decizia judecătorească americană ce ordonase oprirea zborurilor de deportare.
Avocații administrației Trump au cerut instanței să respingă solicitarea de readucere a lui Abrego Garcia, argumentând că „primatul președintelui în afaceri externe” are prioritate față de interesele personale ale acestuia și ale familiei sale.
Foto: theatlantic.com
În ciuda faptului că autoritățile americane recunosc că ICE știa de protecția legală de care beneficia și că deportarea s-a produs „dintr-o eroare administrativă”, guvernul susține că operațiunea a fost făcută „cu bună credință”. Cazul a stârnit indignare în rândul avocaților și al unor oficiali guvernamentali, care se tem că astfel de acțiuni fac ca legea imigrației să devină lipsită de sens, dacă guvernul poate deporta pe oricine, oricând, fără consecințe legale.
Ce să mai citești:
Financial Times scrie că UE propune o reformă amplă a legislației privind securitatea internă, pentru a acorda forțelor de poliție competențe sporite în lupta împotriva amenințărilor hibride, în special cele orchestrate de Rusia. Strategia Comisiei Europene vizează transformarea Europol într-o agenție de aplicare a legii cu rol operațional extins, dotarea poliției cu instrumente de inteligență artificială, relansarea unui regim de păstrare a datelor la nivelul UE și triplarea personalului Frontex. De asemenea, Bruxelles-ul propune extinderea regimului de sancțiuni la rețelele criminale internaționale și înființarea unui sistem european pentru urmărirea profiturilor ilicite. Totuși, măsurile vor necesita acordul statelor membre, iar integrarea forțelor antiteroriste în misiuni mai largi de securitate internă și accesul sporit la date sensibile ar putea genera controverse.
O analiză CNN arată că pe măsură ce Donald Trump se pregătește să anunțe noi tarife comerciale pe 2 aprilie, relațiile economice dintre SUA și China riscă să escaladeze într-un nou război comercial, cu consecințe globale. Deși Beijingul își exprimă disponibilitatea pentru dialog, avertizează că este pregătit să riposteze ferm, inclusiv prin măsuri legislative, tarife de represalii și controale asupra exporturilor strategice. În timp ce Trump folosește incertitudinea ca tactică de negociere, inclusiv legând eventuale reduceri de tarife de un acord privind TikTok, China încearcă să își atragă aliați internaționali și să se prezinte drept apărător al stabilității economice globale.
O analiză din The Conversation vorbește despre faptul că după revenirea lui Donald Trump la Casa Albă și pierderea controlului asupra Congresului, Partidul Democrat din SUA se confruntă cu o lipsă acută de leadership unitar și strategii clare de opoziție. Spre deosebire de sistemele parlamentare, unde opoziția are un lider desemnat, în SUA nu există o astfel de funcție oficială, iar figurile actuale, precum Hakeem Jeffries sau Chuck Schumer, au influență limitată. Iar diviziunile interne, scăderea popularității și lipsa unei voci puternice lasă partidul lui Obama, Biden și Clinton fragmentat, în timp ce unele voci cer apariția unui lider mai vocal și vizibil, precum Alexandria Ocasio-Cortez.
The Guardian publică un studiu care arată că impactul schimbărilor climatice asupra economiei globale va fi mult mai grav decât se credea anterior, cu o posibilă scădere de 40% a PIB-ului global pe cap de locuitor în cazul unei încălziri cu 4°C față de nivelurile preindustriale. Cercetarea evidențiază că modelele economice tradiționale au subestimat efectele fenomenelor extreme asupra lanțurilor de aprovizionare și economiei mondiale. Chiar și o creștere moderată de 2°C ar putea duce la pierderi de -16%, iar fără politici climatice mai ambițioase, aceste efecte ar putea deveni ireversibile.