Cum ne-am putea arde singuri la buzunar: dacă votezi cu furie sau din ură, vei trăi cu factura pe care nu o vei putea plăti
Duminică facem cea mai importantă alegere din viața noastră. Și ea nu e doar pentru noi și despre prezent. E o alegere pe care o facem și pentru cei pe care nu îi vom cunoaște niciodată.
Am întâlnit sâptămânile astea, inclusiv în deplasarea la Roma, mulți români furioși, dezamăgiți și epuizați de o clasă politică care pare tot mai surdă la nevoile lor. Și pentru unii români, nevoia urgentă e să găsească un preț pe bugetul lor la legumele pe care să o pună în ciorbă, spre exemplu. E o realitate pe care, mult timp, au ignorat-o cei care au guvernat această țară.
Și fix pe aceste nevoi reale s-a cățărat mișelește și propagandistic George Simion. A profitat de furia și revolta personală a oamenilor, de sentimentul revanșard colectiv al celor care au pierdut multe încă din pandemie și a vândut, în ultimele săptămâni, ideea politicianului anti-sistemului, moștenitor al lui Călin Georgescu, care promite „vindecare”, „resetare” și „suveranitate” într-o țară frământată tot mai mult de inegalitate, mai ales între urban și rural.
Dar ADEVĂRUL, dincolo de retorica lui Simion, e că piețele financiare tremură, investitorii se pregătesc să fugă din țară dacă liderul AUR ajunge la Palatul Cotroceni, iar BNR se luptă din greu să apere moneda națională cu miliarde din rezervele naționale.
Ei bine, prieteni, trebuie să le spunem cât mai multor oameni că fiecare vot pentru George Simion va însemna un vot pentru deprecierea LEULUI în raport EURO și DOLAR, un vot pentru creșterea costurilor de trai și un vot pentru prăbușirea încrederii creditorilor internaționali în stabilitatea României.
Mai simplu spus, un vot pentru George Simion înseamnă că ne ardem singuri la buzunar. Înseamnă alegerea falimentului personal și de țară pentru că majoritatea dintre noi sunt posedați de ură și capitvi în dezonformare.
În doar două săptămâni, România a pierdut 10% din rezervele valutare, iar obligațiunile guvernamentale sunt vândute în masă. În plus, agențiile de rating avertizează că riscăm să fim retrogradați la categoria „junk” în maximum câteva săptămâni, dacă ajunge Simion președinte.
Asta înseamnă că nu ne vom mai putea împrumuta și statul nu va mai avea BANI de salarii și pensii, iar investițiile vor deveni un lux pe care nu ni-l vom mai permite. Iar când o țară e retrogradată la categoria „junk”, asta nu înseamnă doar un titlu urât în marile publicații internaționale sau pe burtierele televiziunilor. Înseamnă că România devine, oficial, o țară în care nu merită să investești.
Iar realitatea asta o să lovească direct în noi toți. Dacă ajungem la acel moment, ei bine, statul nu se mai poate împrumuta la costuri rezonabile, băncile devin mai reticente să acorde credite, iar cele existente devin mai scumpe. Iar când creditul devine un lux, economia încetinește. Așa se creează o criză care se va simți ca o sufocare pentru majoritatea dintre noi, dar mai ales pentru românii care trăiesc de la lună la lună sau de la săptămână la săptămână.
Iar pentru tine, omul obișnuit care citești aceste rânduri, asta înseamnă rate mai mari, salarii întârziate, investiții blocate și spitale fără bani pentru aparatură sau medicamente. Înseamnă că școala copilului tău nu va mai fi renovată, că firma la care lucrezi s-ar putea închide și că primăria din orașul tău sau comuna ta nu va mai avea bani nici pentru reparațiile de bază.
Deci, ca să ne repetăm și să înțeleagă toată lumea, un vot dat duminică pentru George Simion ar însemna dobânzi uriașe pentru credite, facturi mai mari la curent, la internet, la telefon și o rată a șomajului în creștere, pentru că multe afaceri (mai ales de nivel mic și mediu) vor trebui să-și ajusteze planurile sau să închidă cu totul taraba.
Iar dacă ne uităm la programul economic al lui Simion, acolo e ceva horror. Nu se pune accent pe atragerea de fonduri europene și investiții (adică principalele surse care au făcut ca viața noastră să prospere în ultimele aproape două decenii), ci pe naționalizarea unor mari companii, lucru care riscă să transforme România într-un caz-școală de criză auto-provocată.
Deci, da, duminică mergem să facem o alegere politică, dar factura va fi una economică. Și o va plăti fiecare familie, fiecare antreprenor, fiecare tânăr care spera că viitorul său poate să fie aici, în țară, nu în Diaspora.
Iar un vot pentru George Simion, dragii mei, deși poate părea o palmă dată peste obrazul clasei politice, va fi, de fapt, o rană cu sânge pe care ne-o provocăm singuri dându-ne cu capul de oglindă.
În orice loc din lumea asta, dacă te uiți și doar superficial, o să observi că există dovezi clare că nu se poate construi o economie solidă pe frică, izolare și impulsivitate politică, așa cum vrea George Simion și tabăra lui de fanatici.
Istoria ultimilor ani ne-a arătat că populismul vine întotdeauna cu o notă mare de plată, pe care o plătesc cel mai dur tocmai cei care au votat pentru schimbarea radicală, adică cei manipulați.
Dar, hei, oamenii manipulați nu trebuie batjocoriți cu totul. Și trebuie să vorbim și despre lucrul ăsta, căci e important. Mulți dintre românii care au devenit „alegători manipulați” nu sunt oameni proști, așa cum greșit cred unii cetățeni care se consideră elite.
Alegătorul manipulat e, de cele mai multe ori, un om rănit. Rănit de ani întregi de promisiuni neonorate, de spitale care se prăbușesc, de cozile umilitoare la ghișee, de neputința de a-și plăti facturile sau de a le oferi copiilor un viitor decent sau măcar trei mese pe zi.
Este omul care, pe bună dreptate, a simțit că democrația a devenit un decor gol și că cei care guvernează sunt departe și indiferenți la nevoile sale de a pune măcar 100 de grame de carne în ciorba pe care o face luni, ca să-i ajungă măcar pentru trei zile.
Și pentru că e rănit și descumpănit, când vine cineva care urlă cu furie ceea ce el a gândit în șoaptă, simte acest alegător că, în sfârșit, are o voce. Se simte văzut. Asta au cultivat în ultimii ani populiștii Simion și Georgescu. Dar tocmai în acel moment devine cel mai vulnerabil acest alegător manipulat.
De ce? Căci vocea pe care o ascultă nu vine cu soluții, ci cu dușmani inventați. Lui, omului prins între frustrare și disperare, i se oferă răzbunare în loc de construcție, de planuri concrete. Asta e ceea ce face Simion: nu vinde adevăruri, ci iluzii ambalate în ură.
Și, fără să știe, acel alegător rănit, care doar își dorea o viață mai bună, ajunge să voteze împotriva propriilor interese, împotriva propriei familii, împotriva propriei vieți, pentru că a îmbrățișat din nevoia de alinare a crizei în care se află sentimentul de răzbunare cultivat ani la rând de rețelele de propagandă pe ideea „să se aleagă praful de toți”.
Dragi prieteni, nu v-am cerut multe de-a lungul timpului. V-am informat cât am putut eu de corect și obiectiv. Dar vă cer ca duminică, când puneți ștampila în cabina de vot, să vă gândiți ce, și mai ales cât, o să vă coste acel vot. Și nu doar moral sau simbolic, ci direct, concret, în bani.
Și vă cer să votați pentru voi, pentru banii voștri, pentru viitorul vostru în Europa și pentru România onestă, una care va continua să ne provoace dezamăgire, dar unde va mai exista spațiu să construim sau să schimbăm lucruri, nu pentru România aruncată cu totul în populism, misticism și întuneric.
