În urmă cu 20 de ani, relația românilor cu animalele de companie arăta diferit. Mergeau la veterinar, dar prevenția, investigațiile complexe și specializările medicale nu aveau locul pe care îl au astăzi. Iar posibilitățile medicilor de a trata cazurile complicate erau mai limitate.
Cristian Cristea, cofondator și General Manager al Spitalului Veterinar Pet Stuff, spune că schimbarea s-a produs treptat, dar a devenit mult mai vizibilă în ultimii 6-7 ani.
„Animalul este considerat un membru al familiei. Odată cu această relație au crescut și așteptările față de actul medical și comunicarea cu medicul”.
S-au schimbat și medicii veterinari. Investesc mai mult în pregătire, tehnologie și construirea unor echipe cu specializări diferite. Iar în jurul animalelor de companie s-au dezvoltat industrii întregi, de la hrană și produse farmaceutice la tehnologie.
Pet tuff este unul dintre business-urile care au crescut odată cu această transformare. Astăzi, spitalul are peste 80 de angajați, dintre care peste 60 sunt personal medical și aproximativ 48-50 sunt medici veterinari. Anual, aici ajung între 18.000 și 20.000 de pacienți unici.
Business-ul a încheiat 2025 cu venituri de aproximativ 15 milioane de lei, iar pentru 2026 estimează 20 de milioane de lei, ceea ce ar însemna o creștere de aproximativ 33%.
Dar, spune Cristian, în spatele medicinei trebuie să existe și un business care funcționează. „Calitatea medicală are nevoie de o structură de business sănătoasă în spate”, mai indică acesta.
Ce înseamnă, de fapt, un spital veterinar
Diferența dintre un cabinet veterinar și un spital nu ține doar de dimensiune. Un spital veterinar care funcționează non-stop are o organizare pe care Cristian o compară cu cea a unui spital pentru oameni: departamente diferite, laborator, imagistică, chirurgie, anestezie, internare și terapie intensivă. Iar toate trebuie să funcționeze împreună 24 de ore din 24, 365 de zile pe an.
În cazul unei operații de urgență, de exemplu, nu este suficient să existe un chirurg. Pet Stuff trebuie să poată mobiliza un anestezist și doi chirurgi, pe lângă echipa aflată deja de gardă. În spatele operației sunt investigațiile, stabilizarea pacientului, anestezia, intervenția propriu-zisă și monitorizarea postoperatorie.
O noapte obișnuită poate însemna până la 15-20 de pacienți. Aproximativ 20-30% dintre cazuri sunt urgențe majore: traumatisme, hemoragii, dificultăți respiratorii, intoxicații, blocaje urinare sau dilatații și torsiuni gastrice. Unele ajung direct în chirurgie.
În spital rămân peste noapte între trei și șase oameni, dintre care doi până la patru medici. În același timp în care primesc urgențele, ei continuă tratamentul și monitorizarea animalelor deja internate.
„Prioritatea o stabilește gravitatea cazului, iar îngrijirea trebuie să continue pentru fiecare pacient până dimineața și după schimbarea turei”, explică Cristian.
Cât costă să construiești un spital pentru animale
Cristian estimează că un spital veterinar construit astăzi de la zero și dotat pentru medicină complexă ar necesita o investiție de 4-6 milioane de euro, în funcție de dimensiune, spațiu și numărul de pacienți pe care îi poate primi. Iar investiția inițială este doar începutul.
Pet Stuff are costuri de funcționare de aproximativ 1-1,3 milioane de lei în fiecare lună. Printre cele mai scumpe echipamente se numără CT-ul și RMN-ul, dar costul lor nu se oprește la achiziție. Există mentenanță, service, consumabile și oameni care trebuie pregătiți să lucreze cu ele.
Spitalul veterinar este acum în proces de implementare și autorizare a unui CT și a unui fluoroscop și vrea să adauge un RMN în următorii doi ani. Până atunci, colaborează pentru aceste investigații cu alte spitale și parteneri.
De ce ni se pare scumpă medicina veterinară?
Pentru proprietarul unui animal, toate costurile sistemului devin vizibile atunci când primește factura.
Spre deosebire de medicina umană, unde o parte din servicii sunt acoperite prin sistemul public de sănătate, familia suportă de regulă direct costurile tratamentului veterinar. Există asigurări pentru animale, dar, atunci când cazul nu este acoperit de o poliță, proprietarul plătește intervenția. Iar o operație nu înseamnă doar timpul chirurgului.
„O operație presupune chirurgi, anestezist, personal de suport, investigații, medicamente, materiale sterile și monitorizare. Într-un spital non-stop, trebuie să susții disponibilitatea acestor resurse inclusiv noaptea și de sărbători”, mai explică acesta.
Cristian crede că există chiar servicii veterinare care sunt subevaluate în România. Dă ca exemple consultația, monitorizarea continuă și disponibilitatea pentru urgențe.
Problema este mai vizibilă în orașele mici, unde puterea de cumpărare și numărul de pacienți pun presiune asupra tarifelor. Dar un preț prea mic are și alte consecințe: poate însemna salarii insuficiente, oameni suprasolicitați sau investiții amânate.
„Pe termen lung, asta afectează și accesul la îngrijire de calitate”, adaugă Cristian.
150.000 de lei pentru formarea unui medic
Una dintre cele mai mari investiții ale unui asemenea business nu este însă într-un aparat, ci în oameni.
Fondatorul Pet Stuff estimează că un medic veterinar debutant are nevoie de 12-18 luni de pregătire structurată înainte să poată gestiona autonom cazurile corespunzătoare competențelor sale.
Costul pentru companie ajunge la aproximativ 100.000-150.000 de lei pentru fiecare medic, dacă sunt incluse timpul de lucru, mentoratul, cursurile și celelalte resurse alocate pregătirii.
„Ca antreprenor, trebuie să ai răbdare cu acest proces. Ca lider, trebuie să construiești un mediu în care oamenii să poată învăța, să ceară ajutor și să își dorească să rămână”, spune Cristian. Iar acesta poate deveni și unul dintre factorii care limitează viteza cu care businessul se poate extinde.
AI-ul intră și în cabinetul veterinar
Tehnologia schimbă între timp și felul în care lucrează medicii. Pet Stuff folosește deja instrumente de inteligență artificială în sistemul prin care gestionează pacienții și documentează fișele medicale, dar și ca suport pentru diagnosticul de laborator, citologie și interpretarea analizelor biochimice și hematologice. Rezultatele sunt evaluate apoi de medic pentru fiecare pacient.
Cristian se așteaptă ca în următorii cinci ani AI-ul să aibă un rol tot mai important și în interpretarea investigațiilor imagistice, de la radiologie și ecografie până la CT și RMN.
Nu vede însă tehnologia ca pe un înlocuitor al medicului. Câștigul, spune el, ar trebui să fie timpul: mai puține sarcini repetitive și mai mult timp pentru pacient și pentru decizia medicală.
Următoarele spitale Pet Stuff
Planurile de dezvoltare merg acum dincolo de spitalul actual. Pet Stuff este principala unitate a grupului LuxVet România, iar Cristian spune că obiectivul pentru următorii doi ani este dezvoltarea unui nou spital în nordul Bucureștiului și a încă unuia într-un oraș universitar, cel mai probabil Cluj.
Dar dacă investiția într-un spital nou poate fi calculată în milioane de euro, ritmul în care poate fi construită o rețea depinde de o resursă mai greu de multiplicat: oamenii.
„Ritmul extinderii va depinde în primul rând de oameni: de capacitatea noastră de a-i forma, de a-i aduce împreună și de a crește alături de ei”, ne explică Cristian.
Într-un business în care un medic are nevoie de până la un an și jumătate pentru a ajunge la autonomie, iar o echipă completă trebuie să fie disponibilă și la trei dimineața, extinderea nu înseamnă doar să deschizi încă un spațiu și să cumperi aparatura.
Înseamnă să poți construi încă o echipă care să țină spitalul deschis și atunci când cei mai mulți dintre noi dorm liniștiți alături de animăluțele noastre de companie. Așa este și în cazul unui startup. La început, acesta nu este nimic mai mult decât o idee și o mână de oameni adunați în jurul ei. De obicei într-un apartament, iar dacă aveți noroc (și ceva bani puși deoparte), într-un spațiu de coworking.
Banii de la investitori vin și dispar, tehnologia se schimbă de la un an la altul, însă echipa este singurul lucru pe care ar trebui să te bazezi și să fie o constantă.
Dacă vrei să construiești ceva grandios, nu căuta oameni care caută doar un job de la 9 la 5. Caută oameni care vor să rezolve o problemă imposibilă și oferă-le spațiul, încrederea și miza financiară pentru a o face.
Săptămâna trecută am explicat ce se întâmplă în spatele cifrelor și am văzut de ce unit economics este testul suprem de supraviețuire pentru un business.
Dar oricât de bună ar fi matematica din Excel sau viziunea dintr-un deck, ideile nu se scriu singure, iar codul, ori produsul hardware nu se livrează prin magie.
Startup-urile au nevoie de oameni excepționali. Însă cum poate o echipă de 3 fondatori, cu câteva zeci de mii de euro în cont, să recruteze un inginer de top sau un om de vânzări excepțional curtat de corporații cu salarii de câteva mii de euro pe lună, mașină de serviciu și asigurări private?
Trei pârghii prin care un startup bate o corporație
O corporație oferă siguranță (sau ceva mai multă siguranță), predictibilitate, un program clasic de muncă și pachete salariale cu destul de multe beneficii. Un startup la început de drum oferă câteva lucruri pe care o structură rigidă nu le poate cumpăra ușor.
Misiune și impact direct: într-o corporație cu 5.000 de angajați, ești un mic pion pe tablă. Munca ta s-ar putea să nu fie observată și, în niciun caz apreciată. Într-un startup de 10 oameni, linia de cod pe care o scrii marți este lansată în producție joi și folosită de mii de clienți vineri. Impactul pe care-l creezi este vizibil și imediat.
Autonomie și viteză: zero birocrație, zero board-uri care se întrunesc o dată pe lună și care ar trebui să-ți aprobe un buget, o nevoie, ceva, orice. Dacă ai o idee bună dimineața, o poți testa după-amiaza.
Câștig financiar prin ESOP: așa cum am văzut într-o ediție anterioară în care am povestit despre ESOP, startup-ul oferă o bucată din plăcinta sa. Un salariu mai mic la început este compensat de posibilitatea reală de a câștiga sute de mii de euro la un viitor exit sau IPO.
Regula de aur: adu alături oameni mai deștepți decât tine
Una dintre cele mai mari capcane în care cad fondatorii la început de drum este să angajeze executanți obedienți sau oameni de nivel mediu, doar pentru a păstra controlul absolut
Oamenii de top caută autonomie, provocări grele și colegi de la care au ce învăța. Iar rolul fondatorului nu ar trebui să fie acela de a le spune oamenilor de top cum să își facă treaba, ci să le ofere direcția, resursele necesare pentru a ajunge la acea viziune finală și să nu stea în drumul lor.
Cultura nu înseamnă o masă de ping-pong sau bere joia
Dacă ai văzut vreun film despre Google sau serialul Silicon Valley, poți trăi cu impresia că o cultură de start-up înseamnă un birou cool, fotolii puf, o masă de foosball și fructe la birou.
Acestea sunt doar niște beneficii de suprafață, ajută echipa să se simtă mai bine când lucrează de la birou. Însă cultura reală de startup vine din modul în care echipa ia decizii când fondatorii nu sunt în cameră.
Ea este definită de transparență în modul în care se comunică eșecurile, cifrele din cont și riscurile, de toleranță la greșeli (evident, care nu distrug startup-ul) – dacă cineva încearcă o abordare nouă și eșuează, este pedepsit sau este încurajat să extragă învățămintele și să meargă mai departe? Și nu îl ultimul rând, de standarde de execuție, adică ce comportamente sunt tolerate și ce performanță este recompensată.
Contextul local: de la mentalitatea de outsourcing la cultura de produs propriu
În România, piața de IT și tehnologie a fost dominată ani de zile de companiile de servicii și outsourcing. Acolo, cultura se rezumă de multe ori la bife operaționale precum numărul de ore prestate pentru un client extern.
Schimbarea majoră adusă de startup-urile tech locale este trecerea la mentalitatea de proprietar de produs. Developerii și inginerii români nu mai vor să fie doar executanți pentru proiectele altora, ci caută tot mai mult să construiască valoare pe care să o dețină prin ESOP și autonomie.
Jargon buster: equity cliff & vesting (din perspectiva angajaților)
Definiție: instrumentul contractual prin care startup-ul se protejează atunci când recrutează oameni de top. Dacă un angajat primește 1% din firmă prin ESOP, acțiunile i se deblochează treptat în 4 ani (vesting), cu o perioadă de testare de 1 an (cliff). Dacă pleacă după 6 luni, nu ia nimic din firmă.
Resurse pentru săptămâna aceasta:
De citit: Powerful: Building a Culture of Freedom and Responsibility de Patty McCord (fostă Chief Talent Officer la Netflix). Este cartea care explică celebrul Netflix Culture Deck, cum construiești o echipă formată exclusiv din profesioniști de top.
De ascultat: Episoadele din Masters of Scale în care fondatorii povestesc despre cum au reușit să construiască o cultură în startup-urile lor și să aducă echipe în jurul aceleiași viziuni.
Ne recitim săptămâna viitoare. Până atunci, dacă aveți o întrebare despre startup-uri și anteprenoriat puteți să trimiteți un reply la acest mail și promitem să răspundem sau să o „explicăm” în edițiile viitoare!
