Pericolul din spatele măsurilor fiscale: cum alimentează extremismul reducerea deficitului pe cârca angajaților cu salarii mici și a antreprenorilor corecți
România are unul dintre cele mai slabe sisteme de colectare a TVA din UE, dar în loc să combată evaziunea, statul alege calea ușoară: taxe mai mari pentru cei mai vulnerabili cetățeni.
Președintele Nicușor Dan a spus că azi va fi anunțată o primă schiță cu măsurile fiscale negociate și decise în ultimele zile la Palatul Cotroceni privind reducerea deficitului bugetar. Nu va fi însă varianta finală.
Până aflăm ce va conține această schiță, ar fi indicat să ne uităm spre cine sunt românii care sunt predispuși să ducă în spate cel mai mult povara taxării. Mai concret spus, în România de azi există două categorii de oameni care trag cel mai greu pentru a ține în picioare o economie care scârțâie din toate încheieturile:
antreprenorii corecți, care creează locuri de muncă, inovează, investesc și încearcă să reziste în fața birocrației și impredictibilității.
angajații care acceptă să muncească pe salarii mici, cu taxe mari, fără siguranța zilei de mâine, dar fără prea multe alternative.
Spre aceste două categorii politicienii partidelor care vor să intre la guvernare s-au uitat în ultimele zile cel mai puțin, ținând cont de toate informațiile care s-au livrat dinspre partide (pe surse), în ceea ce privește posibilele măsuri fiscale care ar putea fi adoptate pentru diminuarea crizei deficitului bugetar.
S-a vorbit foarte mult de creșteri de taxe și mai deloc despre reformele reale care trebuie făcute, iar grupul de lucru de la Cotroceni pare, la momentul la care scriu aceste rânduri, că a ales să sacrifice din nou antreprenorii onești (nu combinagii de partid cu contracte doar la stat) care susțin economia și cetățenii vulnerabili care susțin consumul de bază de la lună la lună.
Să o spunem din nou, că poate se uită: deficitul bugetar de 9,3% din PIB al României (estimat de Comisia Europeană la 8,6% din PIB anul ăsta) a fost generat nu de cetățeni sau de antreprenorii care fac business corect în țara asta, ci de anii de proastă guvernare PSD-PNL-UDMR-USR, de sinecurile de partid, de cheltuielile publice necontrolate făcute de Ciucă și Ciolacu pentru anul electoral și de simulacrele de reforme prezentate cu mare fast la televiziunile de partid.
Așa că ar fi nedrept ca greșelile guvernanților să fie reparate tot pe cârca oamenilor, spre exemplu, prin mai mult TVA, taxe mai mari pe proprietate, contribuții obligatorii mai mari și mai mult control pe firmele mici. Asta, în timp ce marii evazioniști, marile averi, marile grupuri economice și rețelele conectate politic scapă din nou printre degete, acoperite de „optimizări fiscale” și contracte publice încrucișate între diverse surse de bani și influență.
Să o spunem pe șleau, ca la mine la Giurgiu: în România lui 2025, când politicienii spun „solidaritate fiscală”, cel mai adesea se referă la faptul că statul vrea să-și achite notele de plată pe spatele celor care abia reușesc să-și acopere nevoile de la o lună la alta.
Iar creșterea taxelor, prieteni, oricum ar fi împachetată, îi va afecta cel mai dur pe cei cu venituri mici, pe angajații plătiți cu salariul minim, pe pensionarii care au lucrat o viață întreagă și acum nu-și permit rețeta lunară de medicamente, pe familiile care n-au luxul să economisească, să investească sau să fugă de taxe prin inginerii financiare.
Și dacă e să ne uităm mai cu lupa la problemele de la firul ierbii, mai mult ca sigur vom putea să observăm că dacă, spre exemplu, TVA-ul crește din nou, așa cum circulă informația pe surse, această creștere nu o va simți cineva care își permite să își ia un city break la Roma, căci câștigă între 8.000 și 10.000 de lei net pe lună (chiar și mai mult), ci acele persoane care trebuie să aleagă între a-și plăti factura la gaze sau a cumpăra două kilograme de carne ca să le ajungă măcar trei săptămâni. Pentru genul ăsta de oameni, orice scumpire e o tragedie, nu un inconvenient.
În plus, oamenii ăștia, care cu greu își duc ziua până la masa de mâine, nu au primit din partea statului altceva decât promisiuni neîndeplinite și cozi la urgență ani la rând. Iar acum statul vrea și mai mult de la acești oameni, evident, în numele crizei deficitului.
Ei bine, ce vreau să spun eu cu această postare e că dezechilibrul social care stă să se producă prin viitoarele măsuri fiscale e tare periculos pentru viitorul nostru politic ca țară. De ce? Pentru că frustrările acumulate în ultimii ani (pandemie, inflație, facturi care au explodat, venituri care n-au ținut pasul cu scumpirile) se vor intesifica odată cu noile măsuri fiscale, dacă ele ignoră reformele reale și pun totul în cârca celor care nu au puterea să solicite protecție din partea partidelor.
Iar pe viitor, în următorii trei ani și jumătate până la alegerile din 2028, furia acestor oameni se va transforma în și mai mult combustibil electoral pentru extremiști, adică pentru cei care le promit răzbunare, ordine, sau doar iluzia că vor pedepsi pe cineva. Oricine. Statul, băncile, străinii, bogații sau „dușmanii poporului”.
Dincolo de toate detaliile tehnice care inundă spațiul public în aceste zile, de la impozite, contribuții și până la accize și praguri de deductibilitate, realitatea e că România taxează munca pe bani puțini extrem de mult. Mai concret spus, salariul minim în România are o mare povară fiscală dacă luăm în calcul nu doar impozitul pe venit, ci și contribuțiile sociale, adică sumele pe care statul le oprește lună de lună pentru pensie și sănătate, dar fără să garanteze vreodată serviciile promise la standarde de calitate.
În plus, statul nu are în vedere o strategie reală pentru a combate evaziunea fiscală făcută de cei care acumulează capitalul enrom din care o bună parte ar trebui să se ducă la bugetul stat. Pentru cine nu știe, avem peste 30% deficit de colectare a TVA.
Dar parte că acest lucru e trecut cu vederea de politicieni, iar reformarea ANAF ar însemna doar un nou parteneriat cu serviciile, așa cum a menționat președintele Nicușor Dan că ar fi posibil, lucru care nu ar face decât să protejeze și mai mult grupurile de interese din jurul partidelor, care fac mulți bani în țara asta și nu au parte de controale care să verifice dacă acei bani se fac sau nu corect și dacă taxele se plătesc la timp și total.
Marea problemă e că în loc să folosească această criză bugetară ca pe un moment de resetare și reformă reală, partidele care vor să intre la guvernre par că aleg, încă o dată, calea cea mai ușoară: să stoarcă de bani exact pe cei care nu au puterea de a se apăra.
Adevărul e însă altul: dacă vrei un stat sănătos, nu îi cocoșezi prin taxe pe cei care muncesc cinstit și pe cei care abia supraviețuiesc, ci pui în funcțiune un sistem fiscal care taxează corect capitalul tuturor și încurajează investiția reală, nu specula.
O guvernare responsabilă ar trebui să răspundă în următoarele zile la două întrebări fundamentale: cum sunt protejați cei vulnerabili de o criză pe care nu ei au provocat-o și cum sunt susținuți antreprenorii onești să continue să investească într-o economie care are nevoie de oxigen, nu de șocuri fiscale? Dacă răspunsul va fi o listă de biruri aplicate liniștit celor fără voce și putere de negociere, înseamnă că cei care vor din nou la guvernare nu au învățat nimic din tot ce ni s-a întâmplat în ultimele 8 luni ca țară și cum am fost la un vot distanță de a ne pierde democrația.
Și poate că cea mai bună întrebare în actualul context economic complicat prin care trece România nu este de unde mai reușim să mai scoatem bani, ci de ce nu-i colectăm pe cei care deja există. Așa cum spune și expertul în fiscalitate Gabriel Biriș, dacă România ar avea o colectare a TVA-ului la nivelul mediei europene, statul ar încasa cu 7,5 miliarde de euro mai mult în fiecare an, fix suma pe care acum o vânează Administrația Prezidențială și partidele care vor la guvernare prin pachetul de măsuri fiscale care urmeză să fie prezentat și adoptat.
Dar în loc să lupte serios cu evaziunea fiscală, guvernanții preferă să strângă șurubul pe cârca celor mai expuși și mai ușor de controlat: angajații cu venituri mici și antreprenorii corecți. Și știți de ce nu se reformează cu adevărat sistemul? Pentru că, așa cum spune tot avocatul Gabriel Biriș, politicul „extrage renta din evaziune”. Iar ăsta e un sistem care funcționează perfect, dar doar pentru cei care îl controlează.