Referendum în rândul magistraților, pariul de „totul sau nimic” al lui Nicușor Dan împotriva clanului Savonea
Referendumul lui Nicușor Dan în rândul magistraților e un pariu extrem de riscant.
De ce? Pentru că e, în esență, o carte de „totul sau nimic” jucată pe o masă înclinată, unde adversarul, adică rețeaua mafiotă condusă de Lia Savonea, controlează nu doar regulile, ci și jucătorii.
Riscul major al omorârii din fașă a inițiativei lui Nicușor Dan putem să-l deducem din eroarea tactică pe care a făcut-o anunțând mișcarea cu o lună înainte. Practic, a anulat elementul surpriză esențial într-o luptă de gherilă instituțională cum se duce în aceste zile.
Prin plasarea referendumului în ianuarie, președintele a oferit rețelelor de influență din justiție controlate de Savonea și care domină acum CSM timp suficient pentru a-și activa anticorpii. Iar această fereastră de oportunitate permite sistemului să transforme teroarea semnalată în observațiile transmise președintelui de magistrați și actori din sistemul de justiție în presiuni concrete care pot însemna fie amenințări subtile privind carierele magistraților, fie blocaje procedurale, fie descurajarea participării la vot.
Se poate întâmpla asta? Evident că da, atunci când vorbim de un sistem ierarhizat și timorat, unde șeful decide promovarea, iar timpul lucrează întotdeauna în favoarea status quo-ului. În tot acest context, Nicușor Dan riscă să se trezească în ianuarie, când vrea să organizeze acest referendum în rândul magistraților, că armata de magistrați curajoși pe care contează a fost deja demobilizată prin frică.
În schimb, o abordare de tip „blitzkrieg”, cu tot procesul pregătit și declanșat în ideea de surpriză de pe o săptămână pe alta, ar fi redus capacitatea de reacție a clanului Savonea de a activa pârghii de intimidare ori de a convoca ședințe de blocaj sau de a exercita o teroare „one-to-one” asupra magistraților vulnerabili.
Mai mult, inițiativa președintelui, vag explicată public, se poate transforma într-un bumerang devastator pentru credibilitatea reformei în justiție. Capcana acestui referendum se ascunde tocmai în posibilitatea ca magistrații, fie din teamă, fie din blazare, să nu răspundă convocării, ceea ce ar duce la o validare implicită a actualei conduceri CSM controlată de Lia Savonea.
Dacă prezența la vot va fi nesemnificativă sau rezultatul neconcludent, clanul Savonea va putea clama o victorie importantă și va putea susține public că liniștea din sistem arată că magistrații sunt mulțumiți și satisfăcuți de cum e manageriată justiția de actuala conducere a CSM.
Ce va face atunci președintele Nicușor Dan? Nu ne-a lămurit. Însă știm sigur că riscă nu doar să piardă o bătălie de imagine, ci să ofere, involuntar, un certificat de bună purtare exact celor care distrug acum statul de drept direct de la vârful justiției.
În rest, se comentează deja în spațiul public dacă e bună sau nu inițiativa. Eu am explicat mai sus pariul care stă la baza ei, dar dacă e să vorbim efectiv de inițiativă, ei bine, pare că ce vrea mai concret Nicușor Dan e ca magistrații să stabilească prin vot o sentință morală, răspunzând la întrebarea dacă „CSM acționează în interes public sau acționează în interesul unui grup din interiorul sistemului judiciar”.
Evident, pariul și speranța președintelui e ca magistrații să voteze în număr cât mai mare, iar rezultatul să indice ce sprijin are actuala conducere a Consiliului Superior al Magistraturii. Dacă magistrații vor indica prin vot că în justiție se acționează după cum vrea clanul Savonea, vom asista mai mult ca sigur la o delegitimare morală (nu LEGALĂ) a unei conduceri acuzate de abuzuri.
Iar o bază există pentru asta, ținând cont că în sesizările trimise de magistrați către Administrația Prezidențială s-a specificat că există o categorie de șefi din justiție care nu servesc interesul public, ci protejează un grup care decide discreționar carierele și destinele profesionale ale celorlalți.
Concret, magistrații avertizori de integritate au reclamat, potrivit Palatului Cotroceni, o lipsă totală de transparență în promovări, folosirea Inspecției Judiciare ca bâtă disciplinară împotriva vocilor critice și un climat de teamă care inhibă libertatea de exprimare.
Reacția CSM-ului controlat de Lia Savonea a fost rapidă, secția de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii catalogând demersul drept „absolut inacceptabil” și o încălcare gravă a separației puterilor în stat. În comunicatul de duminică seară, CSM a avertizat că „nu va tolera ingerințele”, susținând că referendumul „nu are bază legală” și că revocarea membrilor se poate face doar prin Adunările Generale, nu la voința președintelui.
Ce însă știe și Consiliul Superior al Magistraturii și principala portavoce a rețelei Savonea, judecătorul Alin Ene (membru CSM), e că demersul lui Nicușor Dan nu e prevăzut explicit în lege, deci el nu este interzis, pentru că funcționează pe principiul „ceea ce nu e interzis, e permis”.
Asta înseamnă că bătălia nu se va da pe legalitate, ci pe oportunitate, clanul Savonea încercând să-i intimideze pe magistrații care vor dori să participe la consultarea asta publică din interiorul breslei, inițiată de președinte. Pe de altă parte, Nicușor Dan încearcă să-i încurajeze pe magistrați să iasă tot mai mulți public și să vorbească despre neregulile din justiție.
Ce speră președintele? Că dacă mii de magistrați vor răspunde chemării sale și vor semnala abuzurile, aparatul represiv al CSM va deveni neputincios, neputând sancționa o întreagă breaslă. Demersul său este o invitație la curaj și o încercare de a le demonstra judecătorilor și procurorilor din toate instanțele din țară că puterea reală e la ei, nu la un grup restrâns de decidenți de la vârful ICCJ și CSM.
Nicușor Dan încearcă să valideze practic teza că „regele e gol” în persoana Liei Savonea, oferind magistraților platforma necesară pentru a arăta clar că sistemul a fost capturat și că tăcerea lor de până acum nu a fost o complicitate, ci o strategie de supraviețuire care trebuie să înceteze.
Deși retorica publică a CSM invocă principii constituționale și spectrul Curții Constituționale, la modul concret judecătorii din gruparea Savonea sunt perfect conștienți de vulnerabilitatea propriei poziții. De ce? Păi referendumul lui Nicușor Dan, nefiind o procedură juridică de revocare, ci una consultativă, scapă încadrărilor stricte care l-ar putea interzice explicit.
Care e arma secretă a referendumului și de ce s-a mutat totul în logica oportunității, pe care acum încearcă să o exploateze președintele? Faptul că CSM-ul nu poate bloca administrativ o întrebare din partea Administrației Prezidențiale fără a părea că instituie o cenzură dictatorială printre magistrați. Prin urmare, miza nu mai este interpretarea legii, ci controlul narativului și al participării la vot.
Problema e că majoritatea magistraților activi din țară, dar nu cei deja vocali, vor trece cel mai probabil în aceste sărbători printr-un test de rezistență psihologică pus în practică de clanul Savonea, care mai mult ca sigur va amenința cu spectrul Inspecției Judiciare ori blocarea delegărilor sau a promovărilor viitoare pentru oricine ar îndrăzni să legitimeze demersul prezidențial prin vot.
Să nu ne facem iluzii, lucrurile astea se întâmplă, iar mafia transmite mereu mesajele importante în timpul unei crize prin canale neoficiale. Iar mesajele astea, pentru a avea carne pe ele, adică pentru a fi percepute și convingătoare pentru receptor, sunt de regulă mesaje de intimidare preventivă, menite să inducă ideea că partea adversă (în cazul nostru președintele României) e trecător, dar „sistemul” rămâne, iar memoria instituțională a CSM nu iartă apucăturile revoluționare.
Obiectivul central al cartelului din justiție patronat de Savonea e sabotarea cvorumului prin frică. Se speră astfel că tăcerea magistraților să fie vândută ulterior drept loialitate față de conducere și delegitimare a oricărei alte inițiative de schimbare a legilor justiției.
Ce trebuie să înțelegem cu toții e că inițiativa lui Nicușor Dan pleacă de la premisa, discutabilă după părerea mea, că reforma justiției se poate face exclusiv din interiorul sistemului. Autoreglarea e o fucking iluzie în acest moment într-un corp profesional atât de capturat și terorizat.
Varianta cea mai bună ar fi o intervenție legislativă externă, așa cum propune premierul Ilie Bolojan. El deja a inițiat la Guvern un grup de lucru care să vină cu modificări legislative până la finalul lunii ianuarie, bazate pe problemele reale identificate în spațiul public, inclusiv cele din documentarul „Justiție capturată” făcut de Recorder.
Dar și varianta lui Bolojan se lovește și de o mare problemă: matematica parlamentară și realitatea politică. Mai exact, orice modificare a legilor justiției necesită o majoritate în Parlament, adică acordul partidelor de guvernare (PSD, PNL, USR, UDMR). Iar aici intervine din nou influența toxică a rețelelor politico-juridice în vârful cărora se află Lia Savonea și care au ramificații adânci în partide, în special în PSD.
Prin urmare, e previzibil că aceste rețele informale de putere și influență vor încerca să blocheze sau să dilueze orice reformă care le amenință controlul asupra dosarelor și numirilor cheie în justiție. Tocmai de aceea, manevra lui Nicușor Dan, deși EXTREM DE RISCANTĂ, are o logică de ocolire a blocajului parlamentar.
Președintele pare să fi înțeles că nu poate trece legi curajoase de reformă a justiției printr-un Parlament fracturat fără a avea un partener puternic în interiorul justiției. Iar partenerul ăsta ar fi un CSM reformat, care să reprezinte cu adevărat corpul magistraților și nu interesele de grup.
Un astfel de CSM ar avea pârghii mult mai eficiente de a impune schimbarea în interiorul justiției decât Președintele. Nicușor Dan caută, practic, să-și construiască un aliat instituțional validat de votul corpului de magistrați, pentru a putea apoi forța mâna politicului de a schimba legile.
Deci, ca să știm la ce ne uităm, chiar dacă juridic CSM nu poate fi demis prin consultarea inițiată de Nicușor Dan, un rezultat covârșitor la inițiativa lui Nicușor Dan împotriva actualei conduceri a CSM ar crea o presiune publică imensă și ar valida teza „statului capturat”.
Pe de altă parte, un eșec cauzat de neparticiparea magistraților la vot din frică ori alte motive ar cimenta actuala stare de fapt și ar oferi muniție celor care susțin că totul este în regulă în justiție. Și zilele astea vedem că mesajul ăsta e pe buzele extremiștilor și celor mai mari infractori din țara asta.
Cu alte cuvinte, Nicușor Dan joacă „all-in” și încearcă o manevră de flancare extremă, fix cum făcea Real Madrid pe vremuri cu tripleta Bale, Benzema și Cristiano Ronaldo. Ce însemna asta? Păi când centrul terenului era blocat (cum e Parlamentul acum din cauza fragmentării politice), Realul arunca mingea direct pe flancuri, la Gareth Bale sau Cristiano Ronaldo (care compensau prin viteză). Schema consta în ocolirea mijlocașilor adverși și lovirea decisivă din lateral, fiind luată prin surprindere apărarea adversă.
La fel, Nicușor vrea să ignore intermediarii politici din Parlament care ar trebui să modifice legile justiției (dar mai mult ca sigur vor diluarea lor) și să obțină mandatul reformei în justiție direct de la sursă, adică de la magistrații activi.
Dacă îi reușește schema, Nicușor Dan își va construi din majoritatea corpului de magistrați un aliat capabil să forțeze mâna Parlamentului, însă dacă eșuează în fața mașinăriei de intimidare a clanului Savonea, riscă să rămână cu eticheta de „politician pierzător” care va privi neputincios cum mafia din justiție își valorifică victoria pe termen lung.
De la acel moment încolo, modelul Belarus scrie pe noi, fie că înțelegem sau nu acest lucru. Iar UE nu ne va mai salva pentru că are alte probleme (geopolitice) mai mari decât modul în care funcționează justiția din România.
Ati reușit o analiză excepțională, felicitări.