Pe 7 mai începe oficial Conclavul de la Vatican. 133 de cardinali catolici vor fi închiși de miercuri în Capela Sixtină până se vor decide pe cine să aleagă ca succesor al Papei Francisc. Iar alegerea e una dificilă pentru Biserica Catolică și depășește granițele spirituale și pătrunde adânc în marile bătălii ale secolului XXI.
Papa Francisc a fost, fără îndoială, un papă al celor marginalizați. Dar moartea sa a lăsat în urmă un vid și o întrebare: va continua Biserica această cale a reformei sau se va reîntoarce la rigorile dogmatice promovate de aripa conservatoare?
Răspunsul pe care îl va da Conclavul de la Vatican în aceste zile nu e doar unul pentru catolici. Alegerea noului Papă e și un semnal global spre ce direcție se îndreaptă lumea. Iar într-o lume și o Europă dominată tot mai mult de extremism, cum vedem și în România, Biserica, din poziția de a fi cea mai veche instituție occidentală, trebuie să aleagă tranșant în marea asta de incertitudine: continuarea reformei sau contrareformă?
Un Papă al oamenilor
CNN scria zilele trecute că după moartea Papei Francisc, cardinalii catolici se confruntă cu una dintre cele mai semnificative alegeri ale ultimelor decenii. De ce?
Pentru că pontificatul de 12 ani al Papei Francisc a fost marcat de o deschidere fără precedent. El a pus accentul pe o „biserică săracă pentru cei săraci”, acceptarea catolicilor din comunitatea LGBTQ drept „copii ai lui Dumnezeu”, reluarea discuțiilor despre rolul femeilor în Biserica Catolică, reforme administrative și o implicare vocală în problemele globale precum inegalitatea economică și criza climatică.
Această abordare curajoasă și uneori disruptivă a fost privită cu admirație de milioane de credincioși, dar a generat și o rezistență mare din partea unor grupuri conservatoare din interiorul bisericii și chiar a unor cardinali, după cum mai amintește CNN.
Acum, confruntați cu alegerea unui nou papă, cei 133 de cardinali cu drept de vot se împart între două viziuni distincte:
Unii doresc continuarea reformelor lui Francisc, considerându-le esențiale pentru supraviețuirea și relevanța Bisericii în acest secol. Ei văd în Francisc începutul unei noi epoci, una definită de o biserică globală, descentralizată, capabilă să îmbrățișeze diversitatea și să răspundă problemelor reale ale lumii.
De partea cealaltă, există o tabără care pledează pentru „unitate”, dar acesta e un cuvânt folosit adesea ca sinonim pentru o întoarcere la o linie mai previzibilă, mai ierarhică și mai puțin riscantă. Aceștia cred că ritmul reformelor a fost prea rapid, iar direcția prea periculoasă.
Ei bine, această polarizare este resimțită nu doar pe holurile de la Vatican, ci și în conversațiile informale dintre cardinali, la cinele din Borgo Pio sau în cadrul slujbelor de doliu de după moartea Papei Francisc, după cum relatează în continuare CNN.
Cardinali ca Michael Czerny au avertizat că „unitatea” cerută de unii poate duce la „uniformitate” și că adevărata misiune a bisericii nu este conservarea status quo-ului, ci căutarea vieții și a diversității autentice. De altfel, aplauzele masive din Piața Sf. Petru la funeraliile lui Francisc și miile de oameni care i-au adus omagiu pe alte continente arată clar că poporul catolic dorește o continuare a drumului început. Iar cardinalul Walter Kasper, care are 92 de ani și nu mai are drept de vot, a spus deja tranșant: „Poporul lui Dumnezeu a votat deja”. Dar la Vatican se face și politică, dincolo de religie.
În tabăra care caută „continuitate” se află și cardinali reformatori ca Mario Grech, Jean-Claude Hollerich sau Reinhard Marx, dar și nume din Asia și Africa, unde influența Bisericii este în creștere.
Pe de altă parte, figura centrală a „moderaților” este Cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat al Vaticanului și un diplomat abil, dar perceput ca fiind un om lipsit de carismă și fără experiență pastorală. Susținătorii săi provin în special din rețeaua diplomatică a Sfântului Scaun, iar susținerea sa de către cardinali retrași sau conservatori sugerează o posibilă frână pusă reformelor.
Dezbaterea despre rolul femeilor în conducerea bisericii sau binecuvântarea cuplurilor de același sex sunt printre liniile de falie majore care separă apele zilele astea, aici, la Vatican.
Oricum, indiferent cine va fi ales, decizia conclavului va influența nu doar traiectoria Bisericii Catolice, ci și raportarea acesteia la marile crize ale lumii contemporane.
Alegerea între continuitate și repliere este și un simptom al războiului cultural mai larg, între forțele progresiste și valul conservator care recâștigă teren în politica și societatea globală. De aceea, votul cardinalilor din Capela Sixtină nu e doar o decizie spirituală, ci una profund politică, cu impact global. Iar lumea întreagă privește spre momentul în care va ieși fumul alb.
Share this post