În așteptarea fumui alb, am stat de vorbă cu părintele Sebastian Benchea, un preot român stabilit la Roma, despre însemnătatea celui mai numeros Conclav papal din istorie.
„Avem cardinali din toată lumea, de pe toate continentele. Această varietate nu înseamnă divergență, ci o bogăție care are o implicație foarte importantă în alegerea noului Papă”, spune Părintele.
Pentru Biserică, conclavul nu este doar un exercițiu spiritual, ci și unul cu reverberații geopolitice. Iar părintele Benchea recunoaște asta deschis. „Nu putem exclude politica. Orice Papă este și un semn pentru întreaga lume. Papa Francisc a avut un impact major, dar și Ioan Paul al II-lea sau Papa Benedict au fost ascultați. Cuvântul lor contează”, ne-a mai spus părintele Benchea.
Noua alegere se produce într-un context global marcat de instabilitate, populism și tensiuni internaționale. De aceea, miza spirituală a conclavului este dublată de o dimensiune simbolică profundă: încotro se îndreaptă Biserica – spre continuarea reformelor începute de Francisc sau spre o întoarcere la tradiție?
„Unii cardinali vor menținerea unei structuri rigide, dar sunt și mulți care sunt inspirați de noutate. Istoria ne arată că fiecare Papă, oricât de conservator ar fi părut, a adus un suflu nou. Papa Benedict, spre exemplu, a surprins prin decizii care păreau imposibile pentru cineva considerat rigid”, a mai explicat părintele Benchea.
L-am întrebat ce înseamnă conclavul și viitorul Papă pentru noi, românii. Iar răspunsul a venit simplu și direct: „Românii, chiar dacă sunt puțini catolici, ascultă vocea Papei. Mulți ortodocși îl iubesc. Pentru că nu vorbim despre un lider doar religios, ci despre un lider moral. El ne invită la dialog, la pace, la reflecție”.
Părintele Sebastian Benchea a spus și că Papa oferă un dialog între lumi, între credințe, între oameni, între identități aflate în criză: „Papa nu politicizează, dar face o politică a umanității: prin cuvântul său, prin viața sa, ne arată cât de important e să alegem pacea și nu războiul. Sărăcia, criza identitară din Europa, nevoia de unitate – toate acestea au nevoie de o voce puternică. De un păstor adevărat”.
Este o alegere istorică, spune el, dar nu în sensul grandoman al termenului. Istorică prin nevoia urgentă de sens, de încredere, de direcție. „Suntem într-o stare de incertitudine, dar și de bucurie și siguranță. Așa cum se spune mereu: trebuie să iasă un Papă. Și va ieși”, spune părintele având zâmbetul pe buze. El a ținut să mai sublinieze că misiune a unui Papă nu se măsoară în discursuri, ci în capacitatea de a deveni „un exemplu pentru toată lumea”.
Share this post